Undeva la limita dintre eficienta si a ramane om, la limita dintre a vorbi si a face, la limita dintre a iti pasa si a iti baga picioarele si, probabil, la limita dintre orice si altceva, apare problema bunului simt. O limita care e atat de usor de trecut in orice directie, incat a ramane pe ea e mai tot timpul foarte complicat.
Problema de echilibru. Si mai e o problema – de perceptie: poate tu (vorbesc la modul general :) )esti bine-mersi in starea de echilibru indiferent, iar altora le pare ca ai depasit limita intr-o directie sau alta, ca ai probleme grave de echilibru, si, eventual, incearca din rasputeri sa te ajute… Iar invers e si mai si.
„fericiti ce-i saraci cu duhul…”
M-am ajutat de acest preambul pentru a va completa, oarecum: depinde daca esti constient de care parte a crestei/muchiei/limitei te afli. Sau ma rog, daca stai/te afli pe „creasta”, idem…tu stii asta?
True
2+2=4. Cand se incalca regula bunului simt e usor de vazut asta, de simtit
LA MULTI ANI cu ocazia Sf. Andrei!