Prin 1930, Alex Osborn a elaborat o tehnica de “group creativity” numita brainstorming, creata pentru a creste productivitatea grupurilor intrunite pentru solutionarea de probleme. Ideea de baza probabil ca o stie toata lumea: Osborn spunea ca, prin utilizarea acestor proceduri, grupurile ar putea gasi idei mai multe si mai bune decat persoanele care ar lucra pe cont propriu.
Eu nu cred in brainstorming; atat cartile citite cat si experienta personala imi spun ca aceasta tehnica nu functioneaza. Am sa incerc sa explic mai jos de ce nu o folosesc si o vad mai degraba ca o tehnica de teambuilding, activitate de grup, decat una de crestere a creativitatii.
“Cercetarile psiho-sociologice au dovedit ca increderea lui Osborn in creativitatea grupului era nefondata. In realitate, “grupurile nominale†(mai multi indivizi care lucreaza independent) produc mai multe idei valoroase decat grupurile ai caror membri interactioneaza. Brainstormingul poate fi eficient, dar indivizii care fac acest exercitiu pe cont propriu produc mai multe idei si mai bune decat acelasi numar de persoane practicand brainstorming impreuna.†Dr. Dan Craciun
De fapt, Craciun chiar sustine ca productivitatea obtinuta intr-un brainstorming este doar jumatate din ceea ce se poate obtine printr-o munca individuala, facuta de fiecare membru al echipei.
Se pare ca exista 4 explicatii / motive pentru aceasta diferenta de productivitate:
1. Blocarea productiei de idei (production blocking): lucrand independent, fiecare persoana are un ritm propriu in care produce idei, fara sa i se distraga atentia. In grup trebuie sa asculte ceea ce spun ceilalti, asteptand sa ii vina randul, si, astfel, isi uita o parte din idei; in plus, concentrandu-se sa isi tina minte ideea, capacitatea lui de a veni cu idei noi, in urma celor spuse de colegi, este dramatic redusa.
2. “Free riding” sau lenevirea sociala; indivizii nu considera ca ideile lor ar fi prea importante si, in consecinta, ii lasa pe ceilalti sa faca toata treaba. Am scris acum ceva timp despre lenevirea sociala (social loafing).
3. Teama de evaluare critica. Unele persoane se inhiba la ideea ca solutia pe care ar oferi-o ar putea fi vazuta ca fiind banala, in comparatie cu unele dintre ideile enuntate anterior.
4. Adaptarea nivelului de performanta la nivelul (de obicei mai scazut) al grupului din care individul face parte. Adica “peer pressure“, termen despre care vorbea si Ionut, acum ceva timp.
Ca o ultima precizare, eu nu pun semnul egal intre discutie de grup si brainstorming. Solutia pe care eu o folosesc de cele mai multe ori este ca fiecare membru al echipei sa gandeasca individual solutii la rezolvarea problemei, urmand sa avem o discutie de grup in care fiecare sa isi poata prezenta ideile (deja scrise, la care deja s-a gandit) si sa le discutam pe fiecare in parte.