Oricat de mult mi-ar placea ceea ce fac, oricat de mult as putea vorbi despre ceea ce oamenii normali la cap numesc “munca”, uneori pur si simplu vreau sa ma opresc. Nu ma refer la momentele in care simt nevoia sa ma opresc, ci la cele in care vreau sa o fac. Si atat.
Am iesit azi din bloc si mi-am tinut respiratia cateva secunde, apoi am tras aer in piept ca dupa o raceala lunga in care a trebuit sa stau inchis in casa si sa imi suflu nasul tot timpul. Am vazut ca venea tramvaiul si m-am gandit, ca de obicei, ca as castiga 4 minute daca l-as lua pentru cele 2 statii, cat aveam de mers. Si, cumva, am simtit o durere in precizia asta si m-am intrebat cu voce tare si zambind: “cam cat de sanatos tre’ sa fii ca sa stii ca iti ia fix 8 minute sa parcurgi cele 2 statii pe jos, daca nu cumva prinzi rosu la semaforul de la piata Iancului?”
Mi-am dat seama ca mergand pe jos as pierde niste timp, am zis un “what the fuck” relaxant si am pornit pe jos. Am mers vreo 3 minute si m-am intrebat daca e frig afara. Nu era frig, mi-era bine. Am vrut sa-mi fie si mai bine asa ca mi-am dat haina jos si am simtit aerul rece. Am mers cu haina in mana pana mi s-a facut frig, dupa care mi-am pus-o la loc pe mine si, asa cum ma asteptam, binele de mai devreme s-a transformat in Bine. M-am uitat iar la ceas si chestia asta m-a enervat.
Tocmai treceam pe langa un fast-food. Fast-food care sucks big-time si in afara de faptul ca te ajuta sa te ingrasi ca un porc, altceva nu prea mai face. In mod normal creierul meu pur si simplu neaga existenta unei astfel de tentatii. Andrei, acolo nu-i un fast-food, e ori un cabinet ginecologic ori o vulcanizare ceva… Asta in mod normal!
Astazi, insa, mi-am cumparat un hamburger si m-am asezat pe o banca. Am privit putin in jur si m-am intrebat oare cati oameni se mai intreaba la ora aia daca sunt aroganti sau nu. A trebuit sa las raspunsul pe mai tarziu fiindca la picioarele mele a aparut un mop caine mic si paros iar la capatul celalalt al unei lese lungi statea o baba cocheta si cu o palarie de secolul trecut.
M-am uitat la ea si ranjea. Am recapitulat urgent: caine mic si paros la picioarele mele; pantofi facuti cu crema azi-dimineata; baba cu palarie, fardata si care ranjeste. M-am ridicat repede de pe banca. Mai vazusem filmul asta si tin minte ca nu imi placuse finalul. Aveam convingerea ca nici pantofilor nu le-ar placea.
Suna telefonul si il ignor. Suna iar. A treia oara raspund.
– Domnul Andrei Rosca? (astea care incep cu “domnul” se termina de obicei la fel de prost ca filmul despre care povesteam mai devreme)
– Aveti 5 minute?
– De ce? Dumneavoastra credeti ca aveti?
i-ai raspuns cu o intrebare corecta, pacat ca oamenii nu constientizeaza ce inseamna intr-adevar “5 minute”… 5 minute pot fi cruciale. pot aduce mediocritate, suferinta, bucurie, vesti ce iti vor schimba viata sau iti pot adce doar o conversatie banala cu cineva banal. Nimeni nu stie sa pretuiasca 5 minute. Mereu 5 minute se transforma in 4 sau in 6, poate chiar mai mult sau mai putin. “Ai 5 minute?” nu te intreaba daca ai timpul asta ci daca poti sa il acorzi… si de ce am acorda un timp cuiva strain care incepe cu “domnul Andrei Rosca?”
Buna ziua tuturor!
Vreau sa va zic ca acest “5 minute ” a devenit si mai proverbial dupa ce l-a rostit Base : “in 5 minute voi demisiona “!
Intamplator , da chiar intamplator am vazut in direct faza asta , si m-am oprit din miscarea de mers prin incapere,, si chiar m-a shocat seriozitatea cu care a fost rostit atunci .Povestea se stie …
La comentariul lui Andrei ,spun asa : trebuie sa ma gandesc bine pentru viitorul nu prea indepartat sa nu ma fardez , n-o fac nici acum , nu simt nevoia ,palarie n-am purtat ca nu-mi “shade bine” ,iar catel nu vreau din asta mic , unul mare care sa stea in cusca lui in curtea casei pe care n-o am , stau la bloc.
O zi excelenta , si nu va lasa-ti provocati nici pentru 5 minute !
e chiar impresionanta povestea :)
ai 5 minute doar daca vrei sa le ai – apropo de oamenii care se plang ca nu au timp si de cei care in acelasi timp fac mult mai multe lucruri :)
@dani_ela: 1. spatiile se pun dupa semnele de punctuatie 2. “lasa-ti” se scrie “lasati”
Lexis, de ce esti rea?
Odata mi-am uitat ceasul acasa si mi s-a parut ca am pasit afara din timp. Mi-a placut atat de mult incat de atunci nu mai port ceas.
Multumesc Lexis,
Imi dau seama ce noroc am cu voi , chiar este bine ca mi-ati atras atentia . Stiu ce enervant este cand vezi cum pot scrie unele persoane.
Inca odata thank you !
eu? rea? Vai, Andrei… ce urat gandesti despre mine :P
Mi-a placut mult postul asta. Insa o sa tin pentru mine motivele.
Sunt curioasa cum ar fi o lume in care timpul sa fie lasat sa curga linistit si noi sa nu mai contabilizam fiecare moment din viata…
ca sa ne fâţâim un pic prin metafizic, zic (zic-zic) ca o clipa, sau acele 5 minute, seamana cu un vas pe care il umpli – cu bucurie, cu ganduri, cu speranta sau linistire, sau pe care-l spargi – pierzandu-te in rutini, in deadline-uri, in risipiri aiurea. cand e vas umplut, clipa devine garantia prezentei tale in tine.
Cati isi lasa de bunavoie mobilul/mobilele acasa:)) ?
Tomata: insist :)
man: ai cam dus-o in extreme; nu stiu cum te-au primit astia in bookblog ca esti metafizic rau :)
m-oi fi jucat eu, dar tot am dreptate. sau iti inchipui cumva ca numai noi, astia mai cu capu’n nori, avem stari din astea “extreme”. se pare ca esti de-al nostru, cel putin ocazional :)
Joia. Doar joia.
vezi ca iar minti? dupa cum reiese din postare, ai avut starea asta intr-o zi de vineri.:P
dragul meu man, daca am postat vineri asta nu inseamna ca si de scris am scris tot vineri :)
la ora 2:44 din noapte mi-era greu sa vorbesc despre ce s-a intamplat in ziua respectiva. In alta ordine de idei, ne vedem luni seara.
It’s alright, just take 5. Noah, asta în cazul în care mai există dispoziÅ£ia. Cheers.