E mult prea plin de oameni care se auto-saboteaza. Isi induc stari mentale maligne incercand astfel sa scuze un eventual esec. Se auto-handicapeaza.
Atunci cand se tem de esec, oamenii care in general au un respect de sine foarte scazut isi doresc ca rezultatul sa nu fie pus pe seama incompetentei lor. Si atunci apeleaza la auto-limitare mentala (creandu-si complexe) dar si la bautura, consum de droguri, avantaje oferite adversarului, boala, indispozitie sau stress.
Ei fac asta pentru ca, in cazul unui esec, sa isi poata pastra respectul de sine: “am dat gres nu fiindca as fi incapabil ci fiindca am fost stresat, nu fiindca nu sunt in stare sa fac asta ci fiindca (voit) i-am oferit adversarului un avantaj iar acest avantaj s-a dovedit a fi unul prea puternic”.
Sau, cea mai intalnita varianta, “prefer sa nu am incredere in mine si sa sustin asta in fata tuturor; in felul asta, atunci cand voi da gres, voi putea spune ca, desi sunt foarte bun, am avut ceva probleme la capitolul mentalitate”. Ceea ce uita ei sa precizeze este faptul ca aceste handicapuri sunt auto-impuse si deci ar trebui trecute cu vederea.
Ce se intampla insa cu persoanele care au un respect de sine ridicat? Se auto-handicapeaza ei? Au de ce?
Uneori, da! Fiindca a te auto-limita si apoi a castiga este o modalitate extrem de eficienta de amplificare a succesului pe care il ai. “Desi i-am oferit un avantaj, desi am fost foarte stresat, desi nu am avut dispozitia necesara pentru a ma pregati…am reusit! iar asta ma face un zeu”.
TotuÅŸi, prea mulÅ£i spun “nu pot”. Orice groapă devin în viziunea lor o prăpastie insurmontabilă. Auto-handicaparea asta, părerea mea, este omniprezentă în societatea noastră, poate ÅŸi din cauza lipsei curajului ÅŸi, mai ales, a lipsei de iniÅ£iativă (reminiscenţă comunistă).
Åži poate că nu ar trebui să ne mirăm de acest fenomen, deoarece se propagă de sus în jos, în mediul mioritic. De câte ori nu am auzit un politician spunând “am vrut să fac asta, dar predecesorii mei mi-au pus beÅ£e în roate”?
Trist, al naibii de trist…
Trist, Lucian.
Andrei, esti un pic naiv. Pozitioneaza-te in piramida lui Maslow. Apoi, ipotetic, pozitioneaza-te pe treapta de la baza. Imagineaza-ti ca acum traiesti in treapta cea mai de jos, unde iti faci griji daca ai ce sa mananci, iar apoi scrie din nou insemnarea asta.
E usor sa dai cu pietre in unii, fara sa te pui in situatia lor. Nu neg, sunt multi care se auto-handicapeaza, dar un esec pentru tine inseamna sa pierzi… nu stiu… un site sau sa pierzi niste bani undeva. Pentru altii, esecul ar insemna pierderea mancarii, iar pentru ei pierderea se resimte mult mai puternic decat simti tu propriul esec, deoarece tu ai siguranta ca maine te vei trezi normal si vei mai putea pierde. Ei nu mai au ce sa piarda, iar ori ce om logic se teme ca isi va pierde si viata in cele din urma.
nu am ce rescrie.