Arta de a esua lamentabil

Îmi amintesc că am citit odată despre un experiment cât se poate de interesant, făcut undeva în S.U.A. Două maimuţe erau băgate într-o cameră de câţiva metri pătraţi. O cameră goală, cu o masă în mijloc. Deasupra mesei, o dată pe zi, era coborâtă o banană, cu ajutorul unei sfori. Bineînţeles că maimuţele, de foame sau din lipsa unei alte activităţi intelectuale, s-au repezit la mâncare. Doar că în momentul în care au ajuns lângă masă au fost stropite de undeva de sus cu un furtun. Speriate, maimuţele s-au retras lăsând banana neatinsă. Procesul s-a repetat de câteva ori, iar câteva ore mai târziu, în cameră a mai fost introdusă o a treia maimuţă. În momentul în care banana a fost coborâtă, aceasta a fost singura care s-a repezit spre masă. Deloc surprinzător, primele două maimuţe au încercat să o oprească. Voiau sa o apere, ştiau că va fi udată. Au încercat să o oprească şi au reuşit.

[citeste continuarea]