Cred ca, oricat te-ai chinui sa nu o faci, uneori te vezi nevoit sa iei decizii care ranesc oameni, fiindca stii ca evitand sa faci asta i-ai condamna automat la o suferinta/deceptie si mai mare. Unii vor intelege. Altii, nu. Dar tu stii ca ai facut ce trebuie. Si atunci ajung iar la ceea ce spuneam acum ceva timp. Totul se rezuma la a alege. Toata lumea stie asta chiar daca nu o constientizeaza.
Sentimentul cel mai crunt apare insa atunci cand realizezi ca unele decizii nu le poate lua nimeni in locul tau si nimeni nu isi poate asuma responsabilitatea pentru ele. Alegand, iti schimbi (mai mult sau mai putin) cursul vietii. Ce faci insa atunci cand si alti oameni sunt influentati de alegerile tale? … Speri sa ai dreptate !? Te rogi ?! Crezi !?
si daca nu esti sigur ca ai facut ce trebuie? Daca alegerea te doare, poate, la fel de mult k si pe celalalte persoane care sunt implicate.. continui asa sau..? In momentul de fata eu am ramas blocat la acest “sau…” si nu stiu ce sa mai fac…
Mda. E o dilema intr-adevar. Totusi, cred ca alegerile trebuie facute atunci cand esti absolut sigur. Nu esti sigur, te mai gandesti. Pe de alta parte, si daca te gandesti la infinit tot e prost. E important sa alegi ceva si sa nu lasi viata sa aleaga in locul tau. Sa nu speri ca va veni cineva si va face alegerea in locul tau (si eventual ca isi va asuma si raspunderea pt alegerea facuta). Asa vad eu lucrurile.
In plus, uneori trebuie sa te opresti din gandit si sa iei deciziile dupa cum simti. Vesnica mea dilema este insa, de unde stii care decizii trebuie sa le gandesti si care trebuie sa le simti.
mda.. si uite asa am ajuns de unde am plecat… nu ar putea oare sa fie totul mult mai simplu…nu pot spune k imi plac “Parazitzii” dar am auzit la ei un vers care mi s-a parut interesant si care suna ceva de genu’: “Daca as fi putin mai prost as fi mai fericit”. Poate ca se potriveste “de minune”, poate daca nu am mai gandi atata lucrurile am fi mai fericitzi… adik… uneori analizam prea mult un lucru.. incercam sa ii dam un inteles logic, cel putin pentru noi, incat ne indepartam de esential. E atat de usor sa faci un animal fericit… ce sa fac… in speranta ca o sa fiu mai fericit trebuie sa imi doresc sa fiu… prost? bine “prost” – ceva in genul de “cave man”. Imi pare rau k m-am abatut de la tema de discutie, dar subiectul pe care l-ai propus ma framanta si pe mine de ceva vreme… si pentru k nu am reusit sa gasesc o explicatie logica.. am inceput sa o iau putin “pe aratura” si sa ma gandesc la ipoteze “idioate” :))
Ai dreptate. Asa e. Cum era: “Fericiti cei saraci cu duhul” ?
Si aici sunt 2 chestii care se bat cap in cap. Pe de-o parte sunt usor frustrat de faptul ca un taran izolat de lume, pe marginea unui lac, care traieste impreuna cu familia de pe o zi pe alta ar putea fi mai fericit decat mine. Dar pe de alta parte ideea de a ma multumi cu putin nu ma incanta.
Alegerile le faci pentru tine in primul rand. Si o faci foarte des. De la felul in care te imbraci dimineata, pana la alegeri majore precum un loc de munca, un partener de viata, etc. E adevarat ca unele alegeri ii afecteaza pe cei din jur. Si asta pentru ca traim intre oameni, in societate si suntem legati de oameni. E frumos si moral sa ne pese de ei. Dar de aici pana a ne stresa ideea de a nu afecta pe cineva din cauza alegerilor facute, e cale lunga. In felul asta stai un an pana iei o hotarare sau nu o mai iei deloc; nu de alta, dar nu cumva sa il doara decizia pe cel de langa tine.
In alta ordine de idei, spui de taranul care poate e mai fericit decat tine. Tot ce-i posibil. La fel cum o femeie care sta acasa si isi creste copilasii poate fi de n ori mai fericita decat Condoleezza Rice, de pilda. Totul tine de asteptari, vise, teluri. Si pentru taranul acela a trai cu familia pe marginea lacului poate fi tot ceea ce si-a dorit si nu considera deloc a fi putin. Pt el poate e aiurea sa stai intr-un oras aglomerat, poluat, sa muncesti intre 4 pereti 8 ore pe zi, sa mananci junk food, etc. Different point of views upon life ;-).
La mai mare, Andrei! :)
mereu am aceeasi dilema, nesiguranta dintre a te baza pe instinct sau pe ratiune, aceste doua componente fiind indispensabile in luarea unei hotarari majore, dar cand iau o decizie sper ca regretele sa nu ma ajunga din urma, mai ales cand decid pentru altcineva decat persoana mea
Oanaanca: una dintre voi are dreptate :)
stan gabriel: in ceea ce priveste regretele am spus ce aveam de spus
Schizofrenie? Dubla personalitate? :) Neah, doar un prenume compus. Deh, le-a fost greu parintilor sa se decida. Si ma reprezinta, amandoua. Asa ca…Oana Anca sunt EU ;-).
Noapte buna!
Complicat … prea complicat. De fiecare data avem tendinta obositoare de a analiza. Spunem, gandim, razgandim, ne mai gandim o data, mai bine, si inca o data. Ne intrebam, ajungem la o concluzie care sa reprezinta rezumatul cu care suntem multumiti…momentan, dar, stai…poate de fapt nu e asa. Dar cum? sau asa? ahh…
Am impresia ca (virgula)… cu cat analizez mai mult, cu atat adevarul este mai departe de mine. Dar nu e corect, unde fuge? Sau unde merg eu, a, sa ma gandesc un pic. Bun…ia sa vedem…
Am aceeasi problema, de care nu pot sa scap, sau nu definitiv. Am momente in schimb de luciditate, de CLAR si CURAT. Simplu. Momentul acela MAGIC cand pur si simplu STII !!! Stii care este raspunsul la orice incurcatura (sau incarcatura) si micul capusor (care se crede si foarte tare pt. ca are atata treaba ) se relaxeaza. Uaaaa…. In momentul magic, cand sti cum sta treaba esti luminat, simti ca esti un ‘tool’, stii ca nu Tu iei decizia, sau actionezi, simti ca esti ‘ghidat’ de CEVA mai bun si mai mare decat tine. Se poate intampla si asa, si te poti lasa abandonat TOTAL in forta aia, pe care o simti…te ia, si iti da un pic de bine. Se intampla asta de obicei dupa o meditatie sau o rugaciune…din pacate mult prea greu ne lasam ‘dusi’ in felul asta, ni se pare pur si simplu mai la indemana sa luam NOI decizia. NOI. NOI, EU, EU …. (si obosesti)
O fi bine?
Nu stiu! Dar imi place la nebunie cand vorbeste artista din tine :)
:) pragmatic ?