1. Nu merge fara munca.
Am crezut mult timp ca se poate, ca ideea de a pune banii sa lucreze pentru tine e valabila inca din faza de inceput a antreprenoriatului. Nimic mai gresit. De fapt, adevarul este ca luand calea antreprenoriatului, trebuie sa fii pregatit mai intai sa mananci multi cartofi prajiti si sa te multumesti cu putine. Vezi in jurul tau oameni care se angajeaza, muncesc 8-9 ore pe zi, avanseaza in functie, le creste salariul si au timp sa se si distreze. In timpul asta tu muncesti cel putin 10-14 ore pe zi si iti permiti de 3 ori mai putine decat ei.
Mai mult decat atat, stii ca experienta pe care ai acumulat-o te-ar putea propulsa in orice companie si ai putea ajunge la un salariu foarte bun intr-un timp mult mai scurt decat ceilalti. De multe ori, asta inseamna ca pe langa toate provocarile pe care antreprenoriatul ti le ofera, mai ai de luptat si cu tine. Trebuie sa rezisti suficient de mult timp in afara zonei de confort.
E o expresie care tot circula: “overnight succes usually takes 15 years”. Nu stiu daca e vorba neaparat de 15 ani, insa in mod cert tunurile nu mai functioneaza. E nevoie de munca. Aproape incorect de multa munca.
2. Antreprenoriatul cere sacrificii.
Mari! Atunci cand auziti de cineva care “in numai 3 ani” a reusit sa isi vanda afacerea pe foarte multi bani, intrebati-va cate ore a dormit el, cumulat, in cei 3 ani, cati prieteni are, cate sotii l-au parasit si daca familia l-ar mai recunoaste vazandu-l pe strada. Facand un inventar rapid, imi vin in minte 3 antreprenori divortati sau pe cale sa divorteze, inca vreo 2 care nu au avut timp sa isi construiasca nici macar o relatie si vreo 3 care mi s-au plans numai in ultima saptamana de faptul ca dorm 4 ore pe noapte. Iar cu familia e si mai complicat. Facem pariu ca 9 din 10 antreprenori isi vad parintii cel mult o data pe luna?
Exceptii? Exista, insa prea putine.
3. Antreprenorii nu sunt manageri.
Adevarul crunt este ca antreprenorii sunt caracterizati de un set de atribute foarte diferite de cele care ii definesc pe manageri. La inceput, asta nu deranjeaza pe nimeni. Problema apare in momentul in care esti un antreprenor bun. Asta se traduce in proiecte reusite, in planuri executate excelent si, in consecinta, afaceri care cresc.
Si cresc atat de mult incat la un moment dat e nevoie de un manager care sa tina totul in frau. Antreprenorii creeaza sisteme, managerii conduc sisteme. Antreprenorii au nevoie tot timpul de ceva nou, managerii lucreaza cu proceduri. Managerii iubesc tiparele, antreprenorii cauta constant modalitati de a sparge tipare. Antreprenorii isi asuma riscuri nebunesti, managerii doar le calculeaza.
Aparent, solutia e simpla: antreprenorul angajeaza un manager si ii da pe mana compania. Nu? Nu! De ce? Pai ia incercati voi sa ii spuneti unui antreprenor sa lase firma la care a construit ani de zile, numai el stie cat de greu, pe mana altcuiva si sa plece mai departe. Si daca ati reusit sa faceti asta, convingeti-i si pe oamenii care au ajutat la cresterea firmei sa accepte conducerea unui om pe care nu-l cunosc, un manager atat de diferit de fondatorul companiei. Exista solutii? Exista! Pentru orice problema exista. Doar ca nu intotdeauna e usor sa le gasesti si nu intotdeauna e comod sa le aplici.
[citeste si partea a II-a: Adevaruri neplacute despre antreprenoriat (4-6)]
Din toti antreprenorii pe care ii cunosti, cati sunt femei?
Aud asa de rar de femei antreprenori…
O solutie ar fi avansarea unuia din echipa, care are calitati de manager la acea functie. E cunoscut de toata lumea si exista o stransa legatura intre el si antreprenor ca sa-i lase lui fraiele businessului :) Sau mergi pe formula managing parteners.
Sabrina, eu m-am gandit mult la asta si inca ma gandesc. Stim ca femeile sunt mai doritoare de siguranta, mai centrate catre interior, mai dispuse sa construiasca lent, decat sa isi asume riscuri sau sa sparga tipare, insa daca au idei si capacitatea de a polariza oameni, cred ca se poate si asta, mai e nevoie de curaj :)
Asa este. Una e sa fii creativ si alta e sa aplici niste reguli invatate pe de rost. Costurile sunt uriase prin dedicatia aproape totala. Dar satisfactiile tale sunt similare mamelor care nasc si cresc copii.Proiectele tale sunt copiii tai.Si cred ca esti foarte mandru de ei. :)
Sabrina: cunosc doar doua; din pacate.
gia: 1) Peter Principle. 2)Stii care e problema? Ca mai toti se gandesc. Un studiu a aratat ca 70% dintre tineri se gandesc sa isi faca o afacere. Cati o si fac?
gabi: de partile bune am tot vorbit si o sa mai vorbesc; intr-adevar, cel putin pt mine, sunt mai multe parti bune decat rele.
Scurt si la obiect.Felicitari!
Sa zic: Gura pacatosului…?
Tocmai ce am 15 ani de succes peste noapte… asa ca…
Pe curand
Inca un post din categoria: “parca e scris de mine” :) Probabil nu mi-ar fi iesit la fel de bune dar sunt 100% de acord cu el. Nu il citesc ci il simt ca realitate, inclusiv a mea.
Nu este zi de munca in care sa nu am Toate aceste probleme. Din fericire stau mai bine la zona de familie. Nu perfect ci doar mai bine decat restul…
“Din fericire stau mai bine la zona de familie”
Da, am vazut si eu din ceea ce mai scrii pe twitter si ma bucura de fiecare data. Tocmai fiindca imi dau seama ca se poate si un pic altfel, all hope is not lost. :)
Multumesc, Bogdan.
„Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe
Vede-n capăt începutul
Cine ÅŸtie sa le-nveÅ£eâ€
Mihai Eminescu
:)
Eu sper doar ca se poate *mult mai bine* in zona familiei si ca familia vs antreprenoriatul nu e o alegere exclusiva.
Ce o sa scriu acum, nu stiu cata legatura are cu ce ai scris tu, dar la asta m-a dus gandul dupa ce am terminat de citit. Ce stiu eu de tine? Antreprenor tanar cu un blog pe care il accesez destul de des, o persoana care a reusit sa faca o treaba edificata prin efort si tra la la…stii tu mai bine. Ceea ce vreau sa-ti comunic, este urmatoarea constatare(dicutand cu unii cunoscuti ai mei de puterea financiara a blogurilor). Sunt sceptici, pe langa k se uita la mine k la o domnisoara draguta, dar mai tampitica, imi explica k sunt foarte putine persoane care reusesc ceva, intr-adevar, in lumea asta. Mi-au dat si o cifra, maxim 2000 euro(sper k am retinut bine)! Oricum, desi nu am treaba eu cu antreprenoriatul, ma bine dispun cand iti citesc textele astea, cum le zic eu, de specialitate.
Andrei, cei care muncesc peste 8 ore pe zi o fac pentru ca:
1. Nu sunt poductivi. (a se citi folosesc IM si twitter in timp ce lucreaza, ba mai citesc/posteaza si bloguri)
2. Nu stiu sa isi organizeze timpul.
3. Numesc munca tot ceea ce fac in clipa in care se aseaza in fata unui calculator.
Parerea mea este ca ziua de lucru trebuie sa se termine dupa ora 5, si incepand cu a doua zi sa revii plin de energie la lucru (chiar daca e propria afacere). Lipsa unei zile de somn iti afecteaza energia pentru toata saptamana.
Acorda-ti 30 de minute dimineata pentru o alergatura in cel mai apropiat parc, asa pentru a mai vedea soarele si viceversa. Ai sa vezi cat de bine iti va prinde.
Acorda-ti cateva ore pe seara sa te odihnesti, si vei vedea ca acele ore sunt cu mult mai importante decat daca vei fi lucrat 4 ore in plus cu productivitate cat pentru o singura ora.
Filip: si eu sper
ddunia: sunt foarte putine bloguri in Romania, intr-adevar. Dar asta nu inseamna decat ca nu au reusit decat putini pana acum. Eu iti pot garanta ca “maxim 2000 euro” e o tampenie. Asta iti pot garanta. In rest, din punctul meu de vedere, antreprenoriatul e in primul rand un tip de mentalitate, un stil de a face lucrurile si are foarte putina legatura cu banii.
In ceea ce priveste scepticismul, si mie mi-au zis o gramada (oameni cu experienta, chiar din industria online) ca bookblog nu va trece de 300 de vizitatori pe zi. Acum e citit de vreo 2200-2300 in fiecare zi. E doar un exemplu, la fel se poate discuta si despre bani. Partea misto e ca nu ei hotarasc daca ceva se poate sau nu, ci tu hotarasti, respectiv eu.
Andrei Potolac: eu ma descurc, multumesc. Alerg din cand in cand, merg la sala si cand nu merg fac exercitii acasa, dorm cel putin 6-7 ore pe noapte in mod normal etc. Insa daca eu fac astea, nu inseamna ca toata lumea le face.
Am trecut si eu prin toate fazele astea, inca mai am perioade in care sunt foarte aglomerat si nu am timp de anumite lucruri dar, per total, eu sunt multumit.
In ceea ce priveste productivitatea, problema e ceva mai complexa de atat. Poti ajunge unde vrei sa ajungi in 5 ani sau intr-un an, e doar o chestiune de decizie. Decizie care apartine fiecaruia.
Nu stiu cine cheama norii
Nu stiu de ce-i aduna asupra mea
Si nu stiu de ce nu-i zgarie “zgarie-norii”
:)
“Stii cum e sa nu poti adormi noaptea fiindca esti atat de entuziasmat de ceea ce vei face a doua zi?”
Andrei, stiu! :)
Nu vreau sa ma fi inteles gresit, si din acest motiv am sa reformulez primul meu comentariu.
A nu lucra 16 ore pe zi, nu este echivalent cu a nu fi nebun dupa ceea ce fac (pentru ca iubesc ceea ce fac), nici cu a fi nerabdator sa termin munca mai rapid. Dimpotriva, a nu lucra 16 ore este echivalent cu a fi (mai) productiv in doar 8.
Productivitatea va fi in mod sigur mai mare stiind ca ai tot atat de multe lucruri de facut, in mult mai putin timp. Ce faci dupa opt ore (navighezi, networking, etc) in fata calculatorului ar trebui sa nu mai fie munca, ci relaxare. In mod sigur te va ajuta sa iti pastrezi energia pentru ziua urmatoare, si tot asa.
Avem un background comun, datorita caruia putem sa ne consideram doi creativi norocosi. Partea buna din punctul meu de vedere este ca eu reusesc sa fac toate acele lucruri pe care le-ai citit (presupun pe LinkedIn) fara sa-mi pierd focusul. Nu a fost nevoie de nici un compromis, si saptamana trecuta aveam inca 22 de ani. Reusesc mentinand un echilibru intre munca, pasiune (oricat de mare ar fi ea) si odihna.
Din pasiune lucrez si la un start-up in timpul meu liber. Cum? Ma focusez pe asta, motiv pentru care nici nu scriu un blog, nici nu folosesc twitter (pe care le consider foarte virale, doar ca nu este timpul lor inca, pentru mine)
o singura adaugire: sunt de acord ca twitterul e 99% pierdere de timp. Sunt insa tool-uri care pot fi folosite foarte eficient chiar daca in general nu-s. YM, de exemplu, mi-a crescut foarte mult eficienta. E adevarat ca am si o lista mare de Ignore :)
Ce surpriza placuta blogul tau! Pe mine ma intereseaza antreprenoriatul, insa antreprenoriatul social, menit sa rezolve problemele comunitatilor. Sunt prea multe de facut sa astepti la altii si sa stai degeaba.
Toate chestiile astea apar spuse ca niste plangeri. Ca antreprenor, daca esti pasionat de ce faci, faptul ca nu apuci sa dormi sau sa-ti vezi parintii des iti par un const de oportunitate infim. Pentru ca tu de fapt iti ocupi tot timpul cu realizarea unei pasiuni (din care scoti si bani), nu cu munca. Tu alegi sa fie asa.
Daca e altfel si nu poti sa te opresti, atunci e o problema.
ti se pare ca sunt spuse ca plangeri; eu nu ma plang, n-am de ce.