In mod sigur, toti ascultam acelasi post de radio: WII FM (What’s In It For Me?). Tot ceea ce facem pleaca de la o nevoie personala. Ne dorim ceva, vrem altceva, iar asta ne face sa actionam. Din punctul asta de vedere, suntem toti la fel. Diferenta este facuta de nevoile pentru care fiecare dintre noi face ceva. Daca oferim bani unui om fiindca avem nevoie ca el sa incalce niste reguli pentru noi, suntem imorali. Daca ii oferim bani pentru ca asta ne face sa ne simtim marinimosi, problema imoralitatii nu se mai pune.
Iti poti da seama usor in ce lume bezmetica traim. E suficient sa incerci sa ajuti pe cineva si sa te uiti in ochii lui care intreaba ingrijorati: “oare ce trebuie sa dau la schimb pentru asta?” E suficient ca tie sa iti placa oamenii, sa iti placa sa le asculti povestile, si vei vedea cum ei petrec prima jumatate de ora din intalnire intrebandu-se in gand: “oare asta ce o vrea sa imi vanda?” Parca ne e din ce in ce mai greu sa acceptam ca altora le pasa de noi “pe gratis”.
Unora le place sa ofere, sa ajute. Insa eu cred ca o fac tot dintr-o nevoie personala. Poate fi nevoia de a se simti importanti, nevoia de a da inapoi ceva ce au impresia ca au primit, nevoia de a se simti mai buni, nevoia de a conta, nevoia de a fi iubiti sau nevoia de a vedea un zambet.
Ne-am obisnuit sa privim totul ca pe o tranzactie, insa ne scapa ceva: uneori, desi ceilalti ne ofera lucruri, ei au de castigat si fara ca noi sa le dam ceva in schimb. Sentimentul de a fi ajutat pe cineva care probabil ca nu va putea returna vreodata serviciul este sublim. Si daca stai sa cauti, vei gasi intr-un astfel de gest si recunostinta si, foarte probabil, si o bucata din sufletul celui care ti-a oferit ceva.
“Tu spui, liniÅŸtit: “adevărâ€.
Ei se uită la tine şi tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educaţi
întreabă: “Cât costă?â€
Tu le arăţi mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi ÅŸi le spui: “speranţăâ€.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: “Cât costă?â€
Iar tu nu ÅŸtii ce valoare are speranÅ£a. Åži taci.”