Dan Cristescu a scris saptamana asta, pe Empower.ro, un articol foarte bun despre gandirea pozitiva. Va invit sa il cititi. Eu am sa ma opresc astazi asupra unui singur paragraf:
“[…] dezideratelor de fericire, sanatate si bunastare prezentate de gandirea pozitiva li se pot opune teorii precum cele ale psihoterapeutului german dr. Giinter Scheich, care spune ca aceasta tehnica de gandire poate fi extrem de daunatoare prin negarea unor sentimente perfect umane precum ura, tristetea, teama etc, si prin cultivarea fanteziilor de omnipotenta.”
Stiam de teoria lui Scheich, a scris si o carte despre asta. Nu am citit-o dar ii stiu premisele. Dupa parerea mea, domnul doctor are nevoie de o comisie speciala de medici, condusa de un comitet. Hai sa recitim impreuna textul de mai sus. Deci, gandirea pozitia nu e buna fiindca te “face” sa negi ura, tristetea sau teama. Si cultiva fanteziile de omnipotenta. No shit!? Vinovat! Unde sa ma duc? La un psiholog ceva, zic. Si ii spun ca problema mea principala e ca nu pot sa urasc si ca parca de la o vreme nici nu ma mai simt atat de trist ca inainte. Poate imi prescrie ceva sa ma tratez. De exemplu, stirile de la ora 17 sau sa incerc sa gasesc mai des motive pentru care sa ma compatimesc.
In primul rand, nu cunosc pe nimeni (positive-thinker sau nu) care sa nu aiba momente de tristete sau caruia sa nu ii fie teama. Sunt sentimente perfect umane, pe care niciun fel de tehnica sau mod de gandire nu le poate nega. Iar gandirea pozitiva nici nu isi propune sa faca asta, ci sa te ajute sa le controlezi mai bine. Si cei mai buni au momente de cadere psihica, au momente in care le este frica. Ceea ce face intotdeauna diferenta este modul in care te comporti atunci cand lucrurile astea se intampla. Unii isi fac curaj si se ridica iar altii fac pe mortii pana cand asta le intra in sange si incepe sa le defineasca viata.
In al doilea rand (si colegul meu, Dan, scrie bine acolo, insa eu voi reformula un pic) a crede ca simplul fapt de a te gandi ca lucrurile se vor intampla, e suficient pentru ca ele sa se intample nu inseamna gandire pozitiva. Inseamna ca esti tampit. Ai nevoie doar de putin bun-simt pentru a iti da seama ca aceasta “gandire pozitiva” inseamna de fapt si sa crezi (sa crezi pe bune!) ca se va intampla, nu doar sa te gandesti ca…, mai inseamna si sa ai un plan (pe care sa il consideri, in mod onest fata de tine, realizabil) si, mai ales, inseamna o doza serioasa de Just Fucking Do It. Nu stiu sa fi citit sau sa fi auzit vreodata de un propovaduitor al gandirii pozitive care sa stea in mijlocul patului cu bratele incrucisate toata viata iar, in timpul asta, sa isi atinga toate obiectivele.
Deci, probabil, o trebui sa si facem ceva, nu doar sa repetam in minte o fraza de sute de ori. E o diferenta de putere intre auto-sugestie si gandire pozitiva, la fel cum e o diferenta enorma intre a spera ca vei reusi si a crede cu adevarat ca vei reusi.