1. Nu merge fara munca.
Am crezut mult timp ca se poate, ca ideea de a pune banii sa lucreze pentru tine e valabila inca din faza de inceput a antreprenoriatului. Nimic mai gresit. De fapt, adevarul este ca luand calea antreprenoriatului, trebuie sa fii pregatit mai intai sa mananci multi cartofi prajiti si sa te multumesti cu putine. Vezi in jurul tau oameni care se angajeaza, muncesc 8-9 ore pe zi, avanseaza in functie, le creste salariul si au timp sa se si distreze. In timpul asta tu muncesti cel putin 10-14 ore pe zi si iti permiti de 3 ori mai putine decat ei.
Mai mult decat atat, stii ca experienta pe care ai acumulat-o te-ar putea propulsa in orice companie si ai putea ajunge la un salariu foarte bun intr-un timp mult mai scurt decat ceilalti. De multe ori, asta inseamna ca pe langa toate provocarile pe care antreprenoriatul ti le ofera, mai ai de luptat si cu tine. Trebuie sa rezisti suficient de mult timp in afara zonei de confort.
E o expresie care tot circula: “overnight succes usually takes 15 years”. Nu stiu daca e vorba neaparat de 15 ani, insa in mod cert tunurile nu mai functioneaza. E nevoie de munca. Aproape incorect de multa munca.
2. Antreprenoriatul cere sacrificii.
Mari! Atunci cand auziti de cineva care “in numai 3 ani” a reusit sa isi vanda afacerea pe foarte multi bani, intrebati-va cate ore a dormit el, cumulat, in cei 3 ani, cati prieteni are, cate sotii l-au parasit si daca familia l-ar mai recunoaste vazandu-l pe strada. Facand un inventar rapid, imi vin in minte 3 antreprenori divortati sau pe cale sa divorteze, inca vreo 2 care nu au avut timp sa isi construiasca nici macar o relatie si vreo 3 care mi s-au plans numai in ultima saptamana de faptul ca dorm 4 ore pe noapte. Iar cu familia e si mai complicat. Facem pariu ca 9 din 10 antreprenori isi vad parintii cel mult o data pe luna?
Exceptii? Exista, insa prea putine.
3. Antreprenorii nu sunt manageri.
Adevarul crunt este ca antreprenorii sunt caracterizati de un set de atribute foarte diferite de cele care ii definesc pe manageri. La inceput, asta nu deranjeaza pe nimeni. Problema apare in momentul in care esti un antreprenor bun. Asta se traduce in proiecte reusite, in planuri executate excelent si, in consecinta, afaceri care cresc.
Si cresc atat de mult incat la un moment dat e nevoie de un manager care sa tina totul in frau. Antreprenorii creeaza sisteme, managerii conduc sisteme. Antreprenorii au nevoie tot timpul de ceva nou, managerii lucreaza cu proceduri. Managerii iubesc tiparele, antreprenorii cauta constant modalitati de a sparge tipare. Antreprenorii isi asuma riscuri nebunesti, managerii doar le calculeaza.
Aparent, solutia e simpla: antreprenorul angajeaza un manager si ii da pe mana compania. Nu? Nu! De ce? Pai ia incercati voi sa ii spuneti unui antreprenor sa lase firma la care a construit ani de zile, numai el stie cat de greu, pe mana altcuiva si sa plece mai departe. Si daca ati reusit sa faceti asta, convingeti-i si pe oamenii care au ajutat la cresterea firmei sa accepte conducerea unui om pe care nu-l cunosc, un manager atat de diferit de fondatorul companiei. Exista solutii? Exista! Pentru orice problema exista. Doar ca nu intotdeauna e usor sa le gasesti si nu intotdeauna e comod sa le aplici.
[citeste si partea a II-a: Adevaruri neplacute despre antreprenoriat (4-6)]