Problema cu principiile e ca ni le stabilim singuri, nu ne sunt impuse. Nefiindu-ne impuse, suntem mai tentati sa “umblam la ele” de cate ori ne vine greu sa le respectam.
Am tot auzit oameni incercand sa convinga pe altii ca nu e necesar sa includa o anumita clauza (ceva mai dura) intr-un contract comercial pe care se pregateau sa il semneze. Ne intelegem bine, totul va fi okay, chiar nu e nevoie sa bagam si clauza asta. Ba este. De ce? Fiindca acele contracte se semneaza pentru cazurile (alea putine si improbabile) cand lucrurile NU vor merge bine. Daca totul merge bine, nimeni nu se mai uita pe contract. Avem nevoie de ele doar atunci cand lucrurile o iau pe drumul gresit, iar atunci ar fi cazul sa avem niste clauze contractuale serioase, sau l-am facut degeaba.
Cu principiile e cam la fel. Nu simtim nevoia de a le modifica decat in momentul in care ne vine greu sa le respectam, atunci cand ne-am dori sa nu existe. De altfel, acele momente reprezinta chiar motivele pentru care ideea noastra se numeste principiu.
Si totusi, cum satisfacem aici nevoia de flexibilitate? Nu cumva a avea principii inseamna si a da dovada de o anumita rigiditate?