E interesant cum invidiem pasarile cu libertatea lor doar cat timp e vorba de viata. Cand ne gandim insa la ce se va intampla dupa, Paler zicea bine: nu am vrea sa fi trecut prin viata ca ele. Zburand, ele nu lasa nici o dara in aer, in timp ce noi asta visam. “Chiar daca unii nu lasam decat o dara de sange”.
In goana dupa “a ne fi noua bine” toti ne oprim la un moment dat sa ne intrebam cum ne vor tine minte altii, in momentul in care nu vom mai fi. Toti speram sa facem ceva memorabil. Nu neaparat sa schimbam lumea sau sa salvam vieti, dar tanjim dupa cuvintele “nu te voi uita†si dupa sentimentul ca prin ceea ce am facut sau spus am crescut macar cu un nivel viata cel putin unei persoane, ca am ajutat-o sa faca pasul de la bine la extraordinar sau de la groaznic la suportabil. Vrem ca umbra noastra sa nu dispara odata cu noi.
[]