A fi liber nu inseamna a nu iti asuma niciun fel de responsabilitate, ci a avea dreptul sa iti alegi pentru ce anume vrei sa iti asumi responsabilitatea. Sau cel putin asa vad eu lucrurile. Eu, tipul obsedat de ideea de libertate. Am facut multe greseli, probabil ca voi face si mai multe din cauza acestei obsesii.
Stiu cat de fina e linia dintre libertatea pe care ti-o doresti fiindca urasti sincer constrangerile si libertatea pe care o vrei fiindca iti neaga responsabilitatile. O stiu fiindca o trec des, de multe ori inconstient, uneori perfect lucid.
Ma gandesc ca toti iubim libertatea si ca a mai fost cel putin un om care a ajuns la concluzia asta inaintea mea, altfel inchisorile ar fi fost doar niste pajisti verzi pline de margarete. Povestea cu drobul de sare nu mai pare la fel de amuzanta acum, cum parea la 5-6 ani.
Cel putin nu cand stii ca esti posesorul unei mentalitati cu probleme de claustrofobie, care simte ca se sufoca si riposteaza la cel mai mic semn de incoltire. Si numai oamenilor slabi nu le este frica sa lupte cu ei. Nu ne e teama ca vom pierde, ci ca nu ne vom putea ierta ca am castigat si de data asta.