Tot zic ca scriu de cateva zile despre faptul ca ma asteapta 6 saptamani nebune. Voi lansa doua proiecte noi, bookblog a trecut de ceva timp de un nou prag iar chestia asta vine la pachet cu nevoia de adaptare si obligatia de a lua decizii “responsabile” (hai, definiti asta!) si, mai ales, am de infruntat niste frici, ceea ce imi dozeaza activitatea cu adrenalina si zambete ironice, plus frecvente incercari de a suprima pe cat posibil tot ceea ce pare a avea o solutie logica.
Pe de alta parte, vremea de afara pare sa fie de acord cu mine ca lucrurile vor fi okay si ca, indiferent de unde incepem sa numaram, fiecare dintre noi are o singura viata. Si, apropo de postul precedent, poate ca merita ca din cand in cand sa iti bagi picioarele in tot ceea ce este result-oriented, on-target si sa faci doar ceea ce ai chef sa faci, fix atunci cand ai chef sa faci, sfidandu-te pe tine si creand premisele unui proces de constiinta ce se anunta a fi chinuitor de dur.
Avem o frana comuna: ne e prea frica de esecuri, fiindca tot felul de tipi ne invata ca a avea succes e tot ceea ce conteaza, fara a ne aminti ca succesul poate fi definit in mod realist doar ca antonim al esecului. Iar acum, pentru a da putina greutate celor spuse mai sus si a scapa de privirile ce m-ar putea acuza de superficialitate voi chema in ajutor un, un, un…personaj fictiv! :)
“Even the biggest failure, even the worst, most intractable mistake beats the hell out of never trying.” Grey’s Anatomy
Pentru azi si maine am o agenda atat de plina incat, daca ar fi o zi obisnuita, m-as intreba daca sa imi descurc firul de la casti pe drumul catre metrou sau in timp ce casierita se cauta de rest pentru cei 3 ron pe care tocmai i-a primit. Daca ar fi o zi obisnuita as folosi tehnici de auto-motivare, as accelera tot ceea ce fac si as incerca sa gasesc solutii rapide pe care in mod normal sunt prea ocupat sa le vad.
Oamenii responsabili nu procrastineaza, ei inteleg ca trebuie sa ramana focusati si sa se concentreze pe obiective, sa nege nebuniile de moment si sa anuleze tentatiile si sursele de “zgomot” care ii distrag. Oamenii responsabili se iau prea in serios uneori.
Am plecat in parc sa citesc. Puteti incerca sa ma deranjati, las ambele telefoane deschise…