Am mai scris ca superstitiile mi se par niste tampenii? Parca da. Scriu iar: superstitiile mi se par niste tampenii.
Nu cred in superstitii, insa cred ca exista oameni care “pur si simplu stiu” ca daca vor sparge o oglinda vor avea ghinion nu stiu cati ani si daca lasa geanta pe jos sau daca fluiera in casa rezultatul va fi intotdeauna acelasi: paguba.
Eu am crezut intotdeauna ca ghinionul, ca si norocul, ti-l faci singur. Acum cativa ani am citit intr-o carte ca de fiecare data cand vei reusi sa realizezi ceva, va aparea cineva care va spune ca ai avut noroc si atat. Si ghici ce? De fiecare data a aparut. Acum 4 ani incercam sa conving un prieten sa facem ceva impreuna. I s-a parut o tampenie iar cand a plecat, i-am zis celuilalt: cand am sa reusesc, o sa spuna ca am avut noroc.
Doi ani mai tarziu exact asta mi-a zis: “ai avut noroc ca…”. Ati auzit-o si voi pe asta, sigur. Si eu o aud aproape zi de zi. N-o cred si nici n-am chef sa o cred, deci nu va deranjati sa aduceti argumente. Unii oameni muncesc mult, altii au viziune, altii invata sa controleze informatia si unii cred foarte tare in ei. Fratilor, nu exista “a avut noroc ca a inceput afacerea intr-o perioada in care astea mergeau” sau “norocul lui a fost ca a intrat primul pe piata”. Tu de ce n-ai inceput-o atunci? Tu de ce n-ai intrat primul pe piata? Ca n-ai avut noroc, nu? De parca norocul asta se da la kilogram.
Sunt de acord ca unora li se intampla foarte des ca atunci cand ies cu piciorul stang din casa sa le mearga foarte prost toata ziua, sunt de acord ca exista persoane care nu pot lucra fara bratara lor norocoasa. Doar ca astea nu se intampla din cauza ca superstitiile ar fi reale, ci fiindca ei s-au convins singuri ca, de cate ori le va taia calea o pisica neagra, le va merge prost. Si am mai scris despre ce se intampla in momentul in care crezi foarte tare in ceva.
Ceea ce aveam de scris se termina aici, insa inainte sa dau Publish mi-a mai trecut ceva prin cap. Pe langa cei care, asa cum spuneam, muncesc, au viziune, cred in ei s.a.m.d. exista, dupa cum bine stim cu totii, si loseri care se resemneaza, eticheteaza si incearca sa puna pe seama norocului realizarile altora, fiindca asta le stinge lor invidia sau le-o face mai suportabila. Ii stiti, sunt cei agresivi care taxeaza orice greseala, oricat de mica ar fi si uita sa se puna macar din cand in cand in locul celuilalt.
Ma rog, revelatia nu e asta ci faptul ca intr-un avant optimist am putea spune ca acesti ratati nici nu exista. Practic, multi dintre ei cred cu fervoare ca nu le va iesi nimic, ca munca lor nu are nicio finalitate, ca nu vor reusi. Si toate gandurile li se indeplinesc. Or, putem numi “ratat” pe unul care, in mintea lui, are dreptate? Putem numi “ratat” pe cineva care si-a indeplinit toate visele?
Later edit: am gasit un citat din Paler care se potriveste: “AÅŸ dori să spun ceva despre răul din mine. ÃŽntrucât nici pentru golul din jur nu pot să dau vina pe ghinioane. El este opera mea. Din păcate, nimic în viaţă nu poate fi luat de la capăt. Sisif era, cu siguranţă, tânăr, în vale, înainte de a sui coasta muntelui.”