Ne place sa ne pacalim ca nu avem timp cand, de fapt, adevarata noastra problema este ca avem prioritati si nu ne multumim cu a face putin. “Nu am timp” e doar o scuza proasta, in timp ce “nu am timp de tine” e un exercitiu de sinceritate.
O sinceritate care doare si probabil ca, de cele mai multe ori, e mai bine sa fie evitata. Nu ii spui omului in fata ca ai o lista de 20 de prioritati pe saptamana respectiva iar el nu se afla printre ele. Alegi sa denaturezi putin adevarul pentru a evita sa faci pe cineva sa se simta prost. E un motiv decent pentru a minti, o scuza acceptabila.
Ceea ce nu mi se pare la fel de usor de acceptat este ca, de multe ori, folosim aceeasi minciuna si pentru noi. “Nu am timp” e probabil scuza secolului XXI. Si totusi fiecare dintre noi are 24 de ore. Chiar nu pare un pic ciudat faptul ca unii fac in acelasi timp de 10 ori mai multe decat altii?
Totul se reduce la prioritati. Nici macar eterna si aparent imbatabila scuza “muncesc 12 ore pe zi si nu imi mai ramane timp de nimic” nu functioneaza chiar pentru toata lumea. Cati dintre cei care spun asta nu ar putea gasi un job mai putin solicitant din punct de vedere al timpului? Cei mai multi ar putea, insa e destul de probabil ca acel job sa fie ceva mai prost platit.
Deci au o alta prioritate! Aceea de a scoate bani. Intre a castiga mai mult si a iesi mai des cu prietenii sau a se ocupa de un hobby, o aleg pe cea care li se pare ca le va aduce mai multa fericire pe termen lung. Important este sa constientizam ca intodeauna avem de ales. Chiar daca de multe ori una dintre variante pare de neacceptat, ea exista.