Pana acum vreo 3 ani am jucat o gramada de jocuri pe calculator. Imi amintesc de nopti “pierdute” prin internet-cafe-uri si de zile in care nu ieseam din casa fiindca stateam cu prietenii in jurul calculatorului. Am avut norocul sa am de mic acces la calculator si, evident, la jocuri. De cativa ani am renuntat, nu ma mai apuca decat odata la 2-3 luni si atunci imi trece intr-o saptamana.
N-as vrea sa fiu inteles gresit, nu mi se pare o chestie rea si nu mi se pare nici o pierdere de vreme, atata timp cat te relaxeaza si nu faci cine-stie-ce excese, insa nu ma mai tenteaza atat de mult. Am gasit alte moduri de a ma relaxa si imi si place foarte mult ceea ce fac (a se citi “muncesc”).
Am invatat multe din jocuri. Imi aduc aminte ca inca din clasa a 8-a stiam sa diferentiez zeci de tipuri de sabii, pumnale, pusti, pistoale si chiar arcuri. Multe cuvinte din vocabularul limbii engleze le-am invatat din jocuri. Cei ce au prins MUD-urile, jocurile ce nu aveau altceva decat text pe un ecran negru si, mai apoi, 2-3 poze aruncate pe acolo, sunt convins ca au parte de acelasi gen de amintiri placute.
In plus, fara a-mi dori sa transform acest post intr-unul despre jocuri PC, au existat cateva ce m-au marcat si din care am invatat foarte foarte mult. Am “studiat” zeci si sute de ore tot felul de Tycoon-uri, simulatoare financiare si imobiliare iar in legatura cu The Sims inca sustin ca e unul dintre cele mai eficiente instrumente atunci cand vine vorba despre a invata time-management. Eu unul m-am oprit de multe ori din joc si am stat 2-3 ore contempland sistemul atat de complex din spate si intrebandu-ma cati oameni l-or fi gandit si cat timp le-a trebuit sa il faca sa iasa aproape perfect.
Imi propusesem sa fiu ceva mai concis decat mi-a iesit insa paragrafele de mai sus m-au facut sa scriu cu zambetul pe buze, amintindu-mi cu placere de o perioada la care mi-am propus sa revin la un moment dat. Voiam doar sa notez aici o observatie, o idee care mi-a trecut prin minte, nu imi dau seama cum, in timp ce citeam astazi in autobuzul 330 ceva ce nu are nicio legatura cu jocurile.
Exista un joc (de fapt, o serie de jocuri) care se numeste Heroes of Might & Magic. E foarte probabil sa fi auzit de el chiar daca nu sunteti impatimiti ai jocurilor. Nu intru acum in detalii fiindca oricum am scris mult insa, pe scurt, iti creezi si controlezi o armata condusa de niste eroi (heroes) cu atribute si puteri speciale.
In momentul in care ataci un alt grup de soldati sau alte creaturi si castigi, ai posibilitatea de a alege intre a primi suma X de bani si a renunta la ei in favoarea acumularii de experienta. Nu le poti lua pe amandoua, trebuie sa alegi!
Acum, si aici voiam sa ajung, mie mi se pare ca un lucru similar se intampla si atunci cand ajutam pe cineva. Alegem sa facem un bine (de la a da bani pe strada unui cersetor pana la a schimba viata unui om), dupa care avem doua variante:
Alegem sa povestim cat mai multor oameni faptul ca am ajutat pe cineva, si poate ca imaginea noastra va avea putin de castigat, sau alegem sa ascundem asta cat de bine putem, sa o tinem pentru noi si sa o consideram un pas in plus catre a deveni oameni mai buni. Sau, cum ar zice oamenii de marketing, infrumusetam ambalajul sau imbunatatim produsul?
Crestem in ochii altora sau crestem in ochii nostri?