Stiti ce ma intriga? Aroganta oamenilor modesti. Exista o categorie de oameni modesti care inteleg ca desi lumea are nevoie de eroi, ii uraste totusi pe cei care au avut curajul (sau norocul, daca asa ceva exista) sa ajunga cu mult mai aproape de perfectiune decat majoritatea.
Iar a fi modest in conditiile in care stii mai multe decat majoritatea inseamna, in multe cazuri, sinucidere sociala. Si atunci, oamenii astia, modesti irecuperabili, mimeaza aroganta (condamnabila de multi) intr-o incercare de a mai estompa putin din perfectiune macar in ochii celorlalti, daca pe ei nu se pot convinge ca sunt banali.
Aspira la normalitate fiindca se gandesc, probabil, ca asta i-ar face mai acceptabili. Si cred ca au dreptate. Banalitatea ii face intr-adevar mai suportabili de catre cei multi si provoaca de cele mai multe ori o atitudine neutra din partea celor putini. Insa intrebarea e: oare ei se mai pot suporta? Si daca raspunsul este nu, cu cine ti-e mai usor sa lupti? Cu toti cei din jurul tau sau cu tine?