E a doua oara intr-o singura saptamana cand mi se spune ca ar trebui sa fiu mai optimist. Astia nu sunt sanatosi la cap. Bai baieti, au mai incercat si altii sa creeze zei si le-au iesit golemi! Eu zic sa aveti grija ce va doriti. :)
Lasand gluma la o parte, cred ca ii pot intelege. Uneori e dificil sa faci diferenta intre un om pesimist si unul bine ancorat in realitate, iar asta fiindca realitatea are de multe ori un iz de pesimism nesimtit, incercand parca in fiecare zi sa te transforme intr-un veritabil potential depresiv sinucigas. Sa fii optimist si sa ramai in acelasi timp cu picioarele pe pamant e la fel de greu cum e si sa vezi diferenta dintre visatori si oameni cu vise.
Oricat as incerca, nu pot sa neg o realitate la fel cum nu pot sa ignor un risc. Nu pot nu fiindca ar fi imposibil; nimic nu e. Nu pot fiindca nu imi permit.
Apropo de asta, Paler zicea in Convorbiri ca n-are iluzii atât de puternice, atât de sincere, încât sa le poata opune realitatii. Oare chiar o fi vorba despre sinceritatea iluziilor?