***post scris pe 3 octombrie 2007 si republicat azi cu o singura adaugire: filmuletul cu care incepe
Titlu alternativ: Povestea porcului
De cate ori am scris ceva despre Octavian Paler, s-a gasit cate un neghiob sa comenteze in legatura cu trecutul lui politic si cu faptul ca nu-stiu-cate chestii a facut el pe vremea comunismului. Am raspuns de multe ori ca nu imi pasa. Eu, spre deosebire de altii, pot face foarte clar diferenta intre scriitorul Octavian Paler si omul Octavian Paler, la fel cum pot face diferenta si intre poetul Adrian Paunescu si omul Adrian Paunescu.
Scriu randurile astea nu pentru a imi justifica in vreun fel pasiunea pentru opera si pentru omul Octavian Paler. Nu simt nevoia. Le scriu pentru a plesni peste bot pe toti cei care n-au citit in viata lor nici 10 randuri din Octavian Paler dar isi permit sa arunce cu noroi, dupa ureche, intr-un om care, spre deosebire de ei, si-a constientizat conditia.
Iar in privinta oamenilor care arunca cu noroi eu am o teorie mai veche: e putin probabil ca un om cu mainile curate sa inceapa sa adune noroi de pe jos, murdarindu-se, insa e foarte probabil ca un porc sa se tavaleasca un pic mai mult prin cocina de viata in care traieste si sa improaste pe altii.
Asadar, dragii mei porci, cu speranta ca cititul celor cateva randuri de pana acum nu v-a extenuat, va prezint mai jos cateva note din Cartea Alba a Securitatii (volumul V, Anexa, Istorii literare si artistice, aparuta in 1995), note ce apar si in Convorbiri cu Octavian Paler, carte aparuta la scurt timp dupa moartea autorului. Ia vedeti, reiese din textele astea faptul ca Paler era un comunist convins?
I. ” Octavian Paler, nascut la 2 iulie 1926 […] se afla in relatii cu anumiti oameni de litere elogiati de postul de radio Europa Libera, sprijinindu-i in actiunile ce le intreprind cu ocazia unor sedinte ale Uniunii Scriitorilor. In ultimii ani, s-a eschivat sistematic de la publicarea unor materiale sau exprimarea adeziunii sale de omagiere a unor evenimente politice interne sau aniversari. In vara anului 1983, Octavian Paler a contactat un cetatean francez de origine romana caruia i-a povestit despre greutatile pe care le intampina scriitori din tara noastra, despre situatia economica din Romania, apreciata de el ca foarte grea, despre masurile pe care, dupa opinia lui, le ia partidul impotriva culturii si oamenilor de litere.
La intoarcerea in Franta, cetateanul respectiv a fost cautat de Monica Lovinescu, care era la curent cu pozitia de protestatar pe care o afiseaza Octavian Paler la sedintele de Birou ale Uniunii Scriitorilor.”
Hai, va rog sa cititi in continuare, ca sa stiti macar de ce va injur.
II. “Sustinand ca presa si radioteleviziunea reprezinta a patra putere in stat, (cei doi) au subliniat ca nu in toate cazurile mijloacele noastre de propaganda ar sustine, pe deplin, politic partidului si statului nostru in domeniul culturii si pe un plan mai larg. Faptul ca la conducerea unor publicatii si edituri sunt mentinuti oameni ca Octavian Paler, George Ivascu, Dan Haulica si altii, care ar desfasura o subtila activitate de subminare ideologica, constituie un serios pericol, impunandu-se schimbarea lor neintarziata, precum si dizolvarea echipelor de disidenti de la Romana literara, Cartea Romaneasca, Convorbiri literare […]”
III. “Cu privire la Octavian Paler, redactor-sef al celei de a doua publicatii politice a tarii, Romania libera, si-au exprimat surprinderea ca este mentinut in functie din 1972, desi n-a scris niciun rand pentru partid si presedintele tarii, evitand sistematic asemenea subiecte, fiind, in schimb foarte interesat in laudele ce i se aduc in Europa libera. Asa se explica, dupa opinia lor, si faptul ca in pagina culturala a gazetei sunt publicati aproape in exclusivitate membrii asa-zisei rezistente: Dan Haulica, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Valeriu Rapeanu si altii.”
Mai vreti? Va mai zic!
Intr-o nota a Securitatii datata 11 noiembrie 1982:
IV. “Scriitorii grupati in jurul lui Eugen Jebeleanu si Dan Desliu, intre care Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu si Octavian Paler, se pronunta tot mai vehement, in ultimul timp, impotriva manifestarilor de “fascism si antisemitism” cuprinse in continutul unor articole publicate in revista Saptamana[…] folosirea tot mai frecventa a cuvantului “fascism” in legatura cu continutul anumitor materiale din revista Saptamana vizeaza, in mod indirect, si factori tutelari, putand fi explorata impotriva politicii partidului nostru.”
Si un ultim fragment scris, de data asta, chiar de Paler in Convorbiri:
“Nu-mi cereti sa judec un om care a fost batut cu o bara de fier peste piept in puscarie si a fost condamnat la moarte. Mi s-ar parea necuviincios s-o fac.[…] N-am trecut printr-o asemenea experienta infernala ca sa pot sti dupa cate batai se sfarama rezistenta unui om. De ce mi-as permite sa-mi imaginez ca eu as fi facut fata mai bine terorii? […]
Ei bine, eu trec a fi un catar curajos. Si in nu putine imprejurari am dovedit-o, poate. Credeti, oare, ca n-am stiut spre ce ma indreptam cand in preajma aparitiei fiecarui volum de omagii eram asediat si solicitat sa-mi dau o “contributie”, dar ziceam, invariabil, nu? Sau cand eram batut la cap – fiind la Romania Libera – sa scriu ceva, orice, macar despre lupta pentru pace (in care, fireste, urma sa dau un “citat”) iar eu ma eschivam, uneori sec, alteori prin tertipuri? Credeti ca eu n-am prevazut ce ma astepta? Si habar n-aveam ca va cadea comunismul in timpul vietii mele cand am refuzat ofertele primite dupa darea mea afara de la Romania libera.”
Va recomand calduros cu caldura sa lecturati cititi atat Convorbiri cu Octavian Paler cat si Vremea intrebarilor ca sa va mai puneti la punct putin. Dupa care va puteti intoarce aici sa discutam si, cine stie, poate ca ma prindeti intr-o dispozitie buna si va si aprob comentariile.