Stiti ce le lipseste in general oamenilor? Curajul de a isi asuma responsabilitatea. Arunca mingea de la unii la altii ca niste maimute distrate care nu stiu foarte sigur daca ceea ce fac e bine sau nu insa continua fiindca, mioritic vorbind, trecerea de la maimuta la om si de la om la oaie se face destul de fluid.
Chiar si in momentele grele, apasatoare, actul de a fi un om responsabil, de a iti asuma tot ceea ce faci si de a iti spune in primul rand tie, clar si raspicat, “indiferent de urmari, n-am sa fug de responsabilitate” te ajuta sa iei o decizie atunci cand altii se eschiveaza. Te ajuta sa nu mai stai si sa speri ca prostul ca va veni altcineva si va lua deciziile in locul tau, asumandu-si eventualele rezultate neplacute.
A fi responsabil nu inseamna a avea mai putina libertate ci, din contra, a te simti mai liber. Cand constientizezi potentialele rezultate ale actiunii pe care tocmai o vei intreprinde si stii ca esti pregatit sa iti asumi orice rezultat, nu mai trebuie sa speri in impulsuri care ar putea sa nu vina niciodata si nu mai traiesti cu teama ca poate, la un moment dat, va trebui sa dai socoteala pentru ceea ce faci. O faci si gata.
Am mai spus-o, cred ca viata nu e altceva decat un sir de decizii si pentru a o controla e necesar, in primul rand, sa constientizezi faptul ca trebuie sa alegi, indiferent cat de proaste par variantele. A spune “nu aleg nimic” inseamna de fapt a alege ceva: inseamna a alege sa nu iti pese, a alege sa iti fie frica, a alege sa te ascunzi sperand ca totul va trece sau, pur si simplu, a da altora voie sa joace poker folosind jetoanele tale.
Eu nu cred in ideea asta insa, daca viata e un joc, poate ca n-ar fi o varianta tocmai rea sa profiti cat de mult poti si sa nu lasi pe altul la butoane, in locul tau. Cei care nu isi asuma responsabilitatea sunt aia care cred in ideea ca “timpul le rezolva pe toate”. Sunt de acord, le rezolva! Doar ca nu intotdeauna asa cum ti-ai dori tu sa le rezolve.
Sigur, si daca luam noi deciziile exista posibilitatea sa alegem gresit. Insa eu unul, parca prefer sa fac singur greselile, sa invat ceva din ele dar sa fiu multumit ca am avut macar atata decenta incat sa nu las pe altul sa se joace cu viata mea. Repet: e jocul meu, sunt jetoanele mele, eu stau la butoane, eu trag de manete, eu ma bucur de rezultate, eu imi asum greselile. Si e okay. :)