Din cand in cand, ma mai intalnesc cu o astfel de persoana speriata, paranoica, ce are impresia ca intreaga lume e cu ochii pe ea, pentru a ii fura…IDEEA! Sunt cei care se apropie timid si iti soptesc usor, cu un aer de complice: “stii, eu am o idee! dar sa nu o spui nimanui…”
E, ca toti se cred geniali si cu idei briliante, m-am lamurit de multa vreme. Nici macar nu cred ca e ceva rau. Se vor gasi destule persoane de-a lungul vietii care sa iti spuna ca esti un dobitoc. Macar tu sa mai echilibrezi un pic balanta. M-am lamurit, ziceam, in legatura cu genialitatea lor insa m-am mai lamurit si in alte privinte.
De exemplu, sunt foarte convins ca ideile (bune sau proaste) sunt printre singurele bunuri care nu se fura in Romania. Nu vi le ia nimeni! Deci terminati cu paranoia asta ca daca spuneti cuiva ce vreti sa faceti, acea persoana va va fura ideea. N-o fura nimeni.
Si chiar daca ar face-o, la ce i-ar folosit? Ideea aia, fie ea si geniala, poate sa o aiba toata populatia Romaniei, oricum nimeni nu va face nimic. Fiindca romanii nu au o problema cu gasirea ideilor, ci cu munca.
Am mai zis-o si o mai zic: din punctul meu de vedere ideile valoreaza foarte foarte putin, s-ar putea cumpara si la kilogram. Ceea ce conteaza este executia.
Ia o idee buna, execut-o prost si vei obtine un mare Zero. Ia o idee decenta, fa o executie exceptionala si vei obtine o poveste de succes. Iar executia incepe cu a face ceva. Adica exact ceea ce NU fac romanii. Fiindca le e lene, fiindca asteapta ca mai intai sa o faca altul si sa le demonstreze ca se poate, fiindca nu sunt capabili sa aiba incredere, fiindca le e frica de esec, fiindca a sta pe margine si a da cu pietre e mai lejer si, in definitiv, fiindca presupune munca.
Apucati-va deci sa faceti ceva sau aruncati ideea aia la cos ca oricum nu valoreaza absolut (dar absolut) nimic. Din nou, nu la anul, nu “cand va fi momentul”, nu peste o saptamana si nu maine. Acum.