E ora 4 dimineata si eu sunt nervos. A murit Paler si nu mi se pare deloc corect. Am inceput de 5 ori pana acum sa scriu un post despre asta dar simt ca nu voi reusi sa fiu coerent. Probabil am sa scriu ceva acum si am sa postez dimineata. Am pus o insemnare pe bookblog in care scriu ca 2 zile nu va aparea nicio recenzie si nu mi se pare destul. As fi vrut sa fie o saptamana sau doua. Stiu ca sunt oameni care il “injura” pe Paler iar eu nu reusesc sa redevin lucid. De o ora schimb de pe blogul meu pe bookblog in speranta ca cineva a mai adaugat un comment.
Aproape ca imi doresc sa injure ca sa pot da niste ban-uri urmate de mail-uri nervoase in care sa ii desfiintez. Intr-un an de zile am dat doar doua ban-uri pe bookblog si alea fiindca oamenii si-au cautat-o cu lumanarea. Nu mi se pare o chestie normala sa inchizi gura unui om, chiar daca te injura. In seara asta as fi vrut sa am cui sa inchid gura. M-as mai fi descarcat.
Octavian Paler mi-a dat directie. Am simtit in textele lui gandurile mele. M-am gandit de multe ori ce s-ar fi intamplat daca l-as fi descoperit mai devreme. Probabil m-as fi gandit ca modul in care sunt i se datoreaza lui in totalitate. Era, asa cum chiar el afirma, un pesimist. Eu sunt departe de a fi asa. Nu cred ca semanam foarte tare din punct de vedere al personalitatii. Probabil e vorba de modul de exprimare sau de imbinarea dintre logica si sentimente in gandire. Nu stiu si nici nu imi pasa. Oricum, a fost mult peste ceea ce as putea eu sa fiu vreodata din punctul asta de vedere. De fapt, a fost cu mult peste multi.
M-am gandit sa il caut de cateva ori. Sa ii cer un autograf si sa ii spun cat de aproape il simt. Eram sigur ca as fi putut da de el. Mi-a fost frica de penibil. Probabil ca multi au facut deja asta. Sigur, ma simteam mai aproape de el decat cei multi care l-au citit si ei cu placere. Dar cum pui asta in cuvinte?
Cum faci sa redai ceea ce simti in cuvinte fara sa pierzi din substanta si, mai ales, cum faci asta in fata unui om care toata viata a transformat sentimentele si emotiile in cuvinte si a facut-o atat de bine?
Nu imi pare rau ca nu l-am cautat. Insa de multe ori mi-am zis: ce pacat ca omul asta are varsta pe care o are! ce pacat ca m-am nascut asa de tarziu! Nu l-am cunoscut. Dar este omul cel mai apropiat de mine pe care l-am pierdut.