Atunci cand primim o sarcina individuala e usor sa ne dam seama daca am facut-o bine sau nu si cat efort am depus pentru a ajunge la rezultatul pe care l-am obtinut. Situatia se complica un pic in momentul in care lucram intr-o echipa. Si cu cat echipa este mai mare cu atat creste riscul ca membrii echipei sa nu mai functioneze la capacitate maxima. Practic, o parte dintre membri nu mai “trag” atat de tare fiindca se bazeaza pe ceilalti.
Evident ca atunci cand 3 oameni lucreaza (coordonat) in echipa rezultatul este mai bun decat daca ar fi lucrat un singur om dar nu intotdeauna este atat de bun cat ar fi putut sa fie daca fiecare dintre cei 3 muncea la capacitate maxima. Chestia asta are si un nume. Se cheama lenevire sociala (sau social loafing).
Ceea ce este interesant este ca, desi fenomenul apare mai peste tot, in mai toate tipurile de activitati, acesta nu este deloc inevitabil. Mai jos, cateva modalitati de a diminua fenomenul, citate din cartea “Psihologie Sociala” a lui Dan Craciun:
Levenirea sociala e mai putin probabila in urmatoarele conditii:
– oamenii cred ca performantele lor individuale pot fi identificate si evaluate, fie de catre ei insisi, fie de catre altii
– sarcina este importanta pentru cei care incearca sa o duca la indeplinire
– oamenii considera ca eforturile proprii sunt necesare pentru reusita actiunii colective la care participa
– grupul se asteapta sa fie sanctionat pentru o performanta slaba
– grupul este restrans
– grupul are o coeziune ridicata. Altfel spus, apartenenta la grup este importanta si pretuita de catre membrii sai, care se simpatizeaza reciproc
Sfaturi, zic eu, extrem de utile pentru cei ce vor sa construiasca o echipa.