Una dintre marile obsesii pe care le am e cea legata de modul in care folosesc timpul. Ma sperie ideea ca as putea sa pierd timp aiurea fiindca stiu ca nu am cum sa il mai recuperez. Nu ma incalzeste cu nimic faptul ca poate maine voi invata sa imi gestionez de 10 ori mai bine timpul; asta m-ar ajuta sa nu il mai irosesc pe viitor dar nu mi-l va da inapoi pe cel pe care deja l-am pierdut.
Americanii au un termen pentru cei care se complac in situatia de a pierde timp aiurea si a amana totul pe maine:procrastination. Imi aduc aminte ca atunci cand eram mai mic si dormeam mai mult decat imi propusesem ma trezeam foarte nervos si nimeni nu se putea intelege cu mine. Fiindca aveam senzatia ca mi-am irosit o parte din viata. Fiecare minut pe care il dorm peste acea perioada necesara refacerii este un minut pierdut. Inteleg ca multora le place sa doarma dar oare le place sa doarma mai mult decat le place sa traiasca?
Si, revenind la problema cu amanatul activitatilor, e incredibil cat de multi se pacalesc pe ei minut de minut, ora de ora, zi de zi. Se agita toata ziua, se pacalesc ca sunt ocupati iar la sfarsitul zilei, cand trag linie, vad ca nu au realizat mai nimic. E trist. In locul lor mi-ar fi teama. Ba nu! Mi-ar fi frica! Mi-ar fi frica ca imi irosesc viata, mi-ar fi frica ca oricat de bun as fi intr-un domeniu intotdeauna se vor gasi oameni care ma vor depasi prin simplul fapt ca in timp ce eu dorm sau ma prefac ca muncesc ei se iau in serios si isi gestioneaza mai bine timpul. Si mi-ar fi groaza gandindu-ma ca m-as putea minti singur.
E foarte aiurea sa nu poti avea incredere in nimeni din jurul tau, dar cred ca e de o mie de ori mai groaznic sa nu poti avea incredere in tine.