Pentru cei care nu stiu, imi place mult sa joc sah. Nu sunt un jucator extraordinar, joc binisor. Adica nu mi-e teama sa joc cu cei de nivel mediu dar probabil ca unui sahist cu experienta nu i-ar fi foarte greu sa ma bata. Acum cateva veri eram in fata blocului in care am crescut, cu cativa prieteni, jucand sah.
Castigam si eram foarte aproape de un mat, cand in stanga noastra a aparut un personaj ceva mai “dubios”. Aparitia lui nu m-a mirat foarte tare, fiindca am crescut intr-o zona in care astfel de persoane sunt ceva obisnuit. De la 14-16 ani nu imi mai e, insa, teama de ei. M-am obisnuit si, in plus, sunt zone in care ma simt acasa si mi-e greu sa cred ca s-ar putea intampla ceva rau, sau ceva prin care nu am trecut inca.
Avand in vedere ca noi eram mai multi si el unul singur, cele patru secunde pe care in mod normal le acord analizei unui astfel de personaj s-au transformat in doua. Doua secunde in care am avut timp sa il examinez din cap pana in picioare: un tip pe la 22-23 de ani, 1.80, un ten inchis la culoare, brunet, cu doi sau maxim trei dinti in gura, haine care parca nu erau ale lui, neingrijit, nespalat (desi nu imi amintesc sa fi mirosit urat) si cu niste pantofi “de costum” murdari in ultimul hal care nu se potriveau decat dintr-un singur punct de vedere cu pantalonii scurti de pe el: si pantofii si pantalonii erau rupti in mai multe locuri.
M-am uitat la el si fara sa il bag in seama am continuat partida de sah. Dupa doua minute de stat in picioare langa noi, tipul s-a asezat si el jos si a inceput sa dea indicatii: “muta calul la f3; vezi ca iti ia pionul la b4” asa ca unul dintre noi (chiar nu imi amintesc daca eu am fost) i-a spus sa se potoleasca si sa ne lase sa jucam. Partida s-a terminat, am castigat si fiindca era cam 20:30 ne-am gandit sa strangem si sa mergem acasa. Pana sa terminam de strans, l-am auzit pe tip spunand ca ma roaga sa joc si cu el o partida. Am zambit si i-am zis, mai mult la misto, ca poate cu alta ocazie.
Dar fiindca tot insista si mi s-a facut un pic mila de el am zis ca joc unul rapid sa il invat minte. De fapt, imi amintesc ca motivul principal pentru care nu voiam sa joc cu el era acela ca il banuiam ca habar n-are sa mute piesele. Imi era foarte clar ca era un “copil” al strazii care, probabil, dormea pe unde apuca.
Prietenii mei au plecat pe la casele lor iar eu am zis sa mai raman 5 minute sa termin si cu tipul asta si sa fiu multumit ca am facut o fapta buna. De la primele 2-3 mutari am vazut ca tipul stia sa mute piesele dar o facea foarte rapid, fara sa stea sa se gandeasca unde ar fi mai bine sa mute. E adevarat ca erau doar primele mutari dar parca prea muta repede. Mai ca nici nu se uita pe tabla. Am zambit gandindu-ma ca in 6-7 mutari pot pleca acasa.
La a opta mutare eram mat! Nu imi venea sa cred. Tipul zambea si m-a intrebat ceva cu jumatate de gura. L-am rugat sa repete fiindca, din cauza unui defect de vorbire pe care il avea, nu intelesesem nimic. A repetat: “Mut repede nu? Eu mut repede, nu?” Ii spun ca da, muta destul de repede si ca e oarecum normal ca incepatorii sa aiba noroc dar ca vreau sa mai jucam unul. N-aveam chef sa plec “deprimat” acasa :)
Am mai jucat in acea seara nu unul, ci trei jocuri, iar la ora 1 noaptea, tinand o lanterna in mana, fiindca nu mai vedeam tabla, m-am declarat invins. Mat de 4 ori la rand. Eu l-am felicitat iar el mi-a multumit ca l-am lasat sa joace si m-a rugat sa ii dau 10 mii de lei sa isi ia niste paine ca nu mancase de doua zile.
Acum intreb: ce fel de om trebuie sa fii ca, dat afara din casa, de parinti, la varsta de 14 ani, fiindca nu te suportau din cauza unor handicapuri pe care le ai, traind pe strazi si, mai tarziu, intr-un azil, mancand din banii pe care uneori reusesti sa ii faci incarcand tiruri, furandu-ti-se tot ce ai odata la 2-3 saptamani, luand bataie o data pe luna de la tipi care te prind noaptea pe strazi si au chef sa se distreze, patind toate astea, sa reusesti sa iti urmaresti visul de a juca sah?
Ce fel de om trebuie sa fii ca sa petreci zeci de ore nemancat si nedormit in zonele de sahisti de la Cismigiu sau Bucur Obor, urmarind jocuri de sah? Ce fel de om trebuie sa fii ca, in conditiile astea, sa reusesti sa te inscrii intr-un mic club de sah CU TAXA? Si ce fel de om trebuie sa fii ca un an mai tarziu sa reusesti sa castigi trei concursuri de juniori?
Cam ce fel de om?
Si daca el a reusit sa faca asta, scuza ta care e? Ce te tine pe loc? Ce te face sa te simti indreptatit sa te plangi? Ai mancat azi dimineata? Ai cu ce sa te incalti iarna? Daca ninge si scara blocului este inchisa, tu ai unde sa dormi…