Pentru majoritatea tinerilor exista marea problema a alegerii facultatii, subiect in legatura cu care eu am avut intotdeauna o parere mai “speciala”. Daca ar fi sa generalizez, cum mi se intampla destul de des (dar lucrez la asta) as spune ca, in Romania, facultatile inseamna zero. Adica nimic. De data asta, insa, nu am sa generalizez. Am sa incerc sa impart putin subiectul, in cateva mai mici, sperand ca asa voi reusi sa fiu mai obiectiv.
Dar, mai intai, sa spun ca vorbesc din punctul de vedere al unei persoane care a facut doi ani si ceva de Politehnica si care, in momentul de fata, face ASE la distanta. In plus, am prieteni sau cunostinte pe la mai toate facultatile “de stat” din Bucuresti si la cateva dintre cele private. Am sa discut despre ele separat, limitandu-ma totusi la a da exemple doar in legatura cu acele facultati pe care am pretentia ca “le cunosc”.
Am sa incep cu mitul numarul 1: “ASE este o facultate la care se intra greu si care se termina usor dar din care nu inveti nimic iar Politehnica e o facultate la care se intra usor dar se termina greu…sau deloc”.
M-am dus la ASE nu pentru diploma, cum fac multi, fiindca prin natura drumului ales de mine, nu sunt nevoit sa traiesc cu iluzia ca o astfel de certificare imi va folosi vreodata; poate doar pentru a ma lauda pe la prieteni dar, cu putina munca, cred ca voi gasi, in timp, alte lucruri cu care sa ma pot lauda. Am ales ASE fiindca acolo exista o sectie de marketing, domeniu de care ma simt foarte atras. Dupa experienta Politehnicii, despre care am sa scriu mai tarziu, nu ma asteptam la cine stie ce experiente placute din partea acestei facultati. Acum, recunosc ca m-am inselat. De fapt, mai degraba, as putea spune ca am ajuns acolo cu niste idei preconcepute.
Intr-adevar ASE este o facultate mai usoara decat Politehnica, din anumite puncte de vedere. Daca, la ASE, treci de primul an (ceea ce pentru ~30% din seria mea nu s-a dovedit a fi atat de usor) atunci singurul lucru de care mai ai nevoie este sa inveti. Si in cazul de fata “a invata” este egal, inclusiv, cu “a toci”. Daca acorzi timp materiilor e imposibil sa nu treci…la un moment dat.
Ceea ce la Politehnica nu se intampla. Acolo, in functie de specializarea aleasa, ai nevoie de cate ceva in plus. Sunt materii la care nu este deajuns sa vrei sa inveti. Trebuie sa te duca si capul un pic si sa ai chiar o inclinatie spre lucrurile mai “tehnice”. Dar la Politehnica se poate copia ! Evident ca si la ASE se poate, dar la Politehnica CHIAR SE POATE. Nu am avut niciodata talent la “a copia” si, de la un moment dat, mi-a intrat in minte si ideea ca a copia este sub demnitatea mea ceea ce m-a condamnat, din punctul asta de vedere, la impotenta. Insa pentru persoanele normale, care nu au astfel de “complexe” Politehnica poate fi considerata un rai. Am vazut acolo serii intregi copiind dupa doua persoane, am vazut 30 de lucrari identice dar, e adevarat, exista si cativa profesori cu faima ca “la examenele lor nu se copiaza”. A se vedea, de exemplu, Flondor al carui examen avea, la un moment dat, o rata de promovabilitate de 25-30%.
Inca un aspect de retinut ar fi cel legat de “spagi” si “mici atentii“. Nu am platit niciodata un examen din aceleasi motive de mai sus, dar am avut colegi care au facut-o. In felul asta am sesizat o diferenta: in Politehnica “preturile” si modalitatea de plata a examenelor erau stiute de toti. Si daca cumva nu stiai, puteai oricand intreba la secretariat unde ti se raspundea rapid. in schimbul unui pachet de cafea. Si la ASE probabil ca se ia spaga dar eu nu am auzit niciodata tipul de “zvonuri” care circula prin UPB si, in plus, am vazut doi profesori pana acum, care au refuzat spaga. In functie de ce va doriti, asta poate fi bine sau rau :)
In ceea ce priveste problema cunostintelor cu care ramai atunci cand termini o facultate, e simplu: in ORICE facultate din Romania, de stat sau privata, daca vrei sa inveti poti sa inveti. Si aici as putea da zeci de exemple. Daca esti genul de om care vrea doar diploma si se asteapta ca profesorii sa alerge dupa el cu lopata sa ii bage cunostinte pe gat, mai asteapta! Exista aici niste prejudecati mai ales in ceea ce priveste facultatile private. Daca ar fi dupa mine, le-as face pe toate private! E bunicel sistemul din America. Ca sa inveti trebuie sa platesti. Si parca altfel ai chef de scoala in momentul in care 3/4 din salariu il dai pe taxe.
Exista cel putin o facultate privata din Romania unde m-as duce cu placere. Ba mai mult, as renunta pentru 2-3 ani la antreprenoriat pentru a termina facultatea asta. E vorba de Universitatea Romano-Britanica din Bucuresti. Mi-au vorbit despre ea un profesor si un prieten si mi se pare extraordinara. In prima faza nu imi venea sa cred ca exista asa ceva in Romania. Acolo chiar se invata business. Examenele sunt planuri de afaceri de zeci si sute de mii de euro, accesul in sali se face pe baza de card, lectiile sunt inregistrate video si profesorii sunt verificati periodic de conducerea facultatii. Credeti ca s-ar fi putut face asta la o facultate de stat? Ma indoiesc.
Si, daca tot am adus vorba despre terminarea unei facultatii, cat valoreaza diploma? Merita sa iti “pierzi” 3,4,5 ani din viata cu o facultate? Raspunsul meu: depinde!
Dupa parerea mea, tinerii care fac facultatea numai pentru diploma sunt dobitoci incurabili. Am tinut pe putin 200 de interviuri de angajare si NICIODATA nu am intrebat daca are diploma sau nu si ce facultate a terminat. Am cunostinte cu firme maricele care mi-au spus ca NU conteaza ce diploma are cel care vine la interviu. Pe ei ii intereseaza CE stie sa faca acel candidat, fiindca diploma se poate “cumpara” oricand. E adevarat ca exista si unii angajatori mari care se uita, pe CV, la diplomele pe care le ai. Si e adevarat ca asta te ajuta, uneori, sa ajungi la interviu, adica sa treci de prima faza de selectie. Dar doar atat! Nimeni nu va angaja un proaspat absolvent cu diploma de inginer daca el nu stie sa faca nimic.
Imi dau seama ca am ajuns aproape de sfarsitul insemnarii si nu am scris nimic despre “mentalitatile comuniste” din facultati. Probabil ca se intampla si in alte parti dar eu stiu sigur ca acestea exista in Politehnica. Printre primele lucruri pe care le-am observat acolo au fost profesorii. Batrani! Unii mult prea batrani. Poate ca foarte buni specialisti dar slabi pedagogi. Ideea de “mentalitate comunista” nu se refera insa la varsta profesorilor ci la modul in care unele facultati iti slefuiesc gandirea. Politehnica creeaza specialisti dar o face, din punctul meu de vedere, intr-un mod defectuos. In incercarea de a aprofunda cunostintele intr-un anumit domeniu cei de la UPB reusesc sa ingusteze viziuni. Astfel, daca nu esti un om cu o personalitate puternica in momentul in care intri intr-o astfel de facultate, exista riscul sa iesi de acolo autist. Foarte bun specialist pe domeniul tau, cu o gandire foarte profunda in acea directie, dar cu o deschidere foarte mica catre orice altceva, cu o raza vizuala mult prea limitata. Cred ca nu e imposibil ca astfel de facultati sa ucida vizionari.
Mihai, Vasi si oricine mai citeste: rog corecturi/completari.
*** Later edit: Ca raspuns/continuare, Mihai a scris un post cel putin la fel de lung si extrem de interesant, pe blogul lui. Cea mai desteapta remarca, pe care eu am omis-o, este cea referitoare la momentul in care un tanar ar trebui sa isi aleaga facultatea. Si eu cred ca ideal ar fi ca cei ce termina liceul sa astepte cel putin un an (in care sa lucreze in mai multe domenii) inainte de a da la facultate. Managerul unei mari companii de HR, de la noi, spunea acum cateva saptamani ca si in momentul in care termini facultatea ar trebui sa faci acelasi lucru. Sa lucrezi un an inainte sa te inscrii la un master. Fiindca multi termina un master si realizeaza ca domeniul pe care l-au ales nu este chiar cum isi imaginau.
*** Later edit: Dan a scris si el despre facultatile din Timisoara, completandu-ma pe mine, pe alocuri