Sunt (in mare parte) de acord cu Adi. Romanii se impart in prezent in doua categorii. Cei carora nu le pasa de Romania in niciun fel, fiindca nu se simt romani din niciun punct de vedere, sau nu se simt PUNCT. Si cei care sunt patrioti pana in maduva oaselor, care pun mana in dreptul inimii cand trece armia romana si care si-ar da, probabil, viata pentru tara…odata pe an, pe 1 decembrie. Ce mi se pare insa ciudat este ca, printre cei din a doua categorie, vad oameni care 364 de zile pe an injura Romania. Cei care nu fac afaceri in Romania fiindca nu se poate. Cei care nu vor sa lucreze in Romania pentru ca e o tara de ra*at care nu ii apreciaza la adevarata valoare (whichever that is). Cei care maine ar pleca din tara si ar lasa totul in urma, daca ar avea ocazia. Si acum, pe 1 decembrie, ii loveste dragostea de glie.
Eu iubesc Romania. Nu stiu daca mi-as da viata pentru eu. Probabil ca nu, fiindca asta ar presupune mai mult curaj decat am. Dar stiu ca nu am sa plec de aici indiferent ce s-ar intampla fiindca am incredere ca lucrurile se vor schimba. Stiu ca Romania, ca orice alta tara, inseamna in primul rand “oameni”. Buni, rai, muncitori, lenesi, hoti, luptatori, invingatori, invinsi, oameni. Citeam in mai multe locuri ca peste 75% dintre tineri ar pleca si maine din tara daca ar putea. Si nu s-ar mai intoarce. Eu ii consider lasi. Nu vad in ei nici macar romanii care fugeau in munti. Fiindca ei aveau de gand sa se intoarca. Mi-e greu sa accept istoria Romaniei asa cum e ea prezentata, vazand sobolanii cum fug din barca pe care odata pe an o vad Fregata.
E mai usor sa spui “in Romania totul e pe dos” (ceea ce, in momentul de fata, nu e departe de adevar) decat sa incerci sa faci ceva in privinta asta. Gandhi spunea “you must be the change you want to see in the world”. Vrei sa fii respectat? Respecta! Vrei sa fii injurat? Injura!
Probabil ca asta nu va schimba Romania peste noapte dar s-ar putea sa schimbe pe cativa dintre oamenii din jurul tau si eu cred ca asta conteaza.