Aseara aveam mare nevoie de un aparat foto digital. M-am dat cu capul de toti peretii si nu am reusit sa gasesc unul. Am reusit in schimb sa imi aduc aminte de problema pe care, din cate imi dau eu seama, o au o gramada de oameni. Nu concep sa imprumute aparatul foto. Eu nu inteleg chestia asta. Poate ca mi s-a intamplat mie sa dau numai de oameni de genul asta dar parca prea sunt multi!
Nu vorbesc aici de aparate profi care costa 30 de milioane ci de raspeturi de 4-5 milioane pe care le foloseste tot omul. Nu am gasit inca nici o persoana care sa accepte sa imi imprumute aparatul ala pentru 2-3 ore. Daca il tine el de snur si merge la un metru in spatele meu gata sa sara ca un tigru daca il scap poate ca reusesc sa il obtin. Dar sa nu fie el de fata… glumesti?
Si persoanele despre care vorbesc nu sunt luate de pe strada. Ii cunosc pe toti si cu majoritatea am relatii destul de apropiate. Dar nu vor si nu vor. Cu toate asigurarile pe care le-am dat ca le platesc eu aparatul daca pateste ceva, ba chiar ca le platesc dublu, tot nu au vrut sa il dea. Incep sa ma intreb daca sunt sanatosi. M-am tot gandit sa imi iau si eu un astfel de raspet de 4-5 milioane dar mi s-a parut ca ar fi fost bani aruncati pe fereastra. Insa incep sa ma gandesc serios daca nu cumva ar merita sa imi cumpar unul, sa ii adun pe toti “fotografii” astia intr-o camera si sa dau de pamant cu aparatul. Poate se trezesc din reverie si realizeaza ca e DOAR UN APARAT FOTO. Nu v-am cerut imprumut nici lenjeria intima si nici cardul de credit. Nu gateste, nu face curat, nu te poti casatori cu el. De fapt, cred ca daca le ceream prietena imprumut existau mai multe sanse sa o primesc.