De cate ori mi-a fost frica si am ales sa nu aleg, am dat-o in bara. De cate ori mi-a fost frica si, cu toate astea, am luat o decizie care pentru multi oameni parea cel putin periculoasa, a fost bine. Uneori chiar foarte bine.
Mi se pare ca am invatat ca in business am nevoie sa fiu nelinistit. Nu anxios, aia e altceva. Ci usor inconfortabil cu ce se intampla, sa simt ca implementez genul ala de idee care ori iese si rupe tot, ori va fi un esec clar. Asa imi place. Sa fie clar, sa nu lase loc de pareri si discutii. Am nevoie sa fie clar cel putin pentru mine, ca sa o pot procesa si sa o integrez in povestea mea, sa invat din ea ceva. Cand nu mai invatam, incepem sa murim, e una dintre putinele certitudini pe care le am.
Nu stiu daca toate astea vor fi mereu asa, nu stiu daca nu cumva voi obosi la un moment dat sa stau in zona aia de confort imperfect, nu stiu daca functioneaza la fel pentru toata lumea. Si, ce e cel mai misto, nu simt nevoia sa stiu lucrurile astea. Nu acum.