Multa lume are “fobia de a-i fi frica”. S-a mediatizat prea mult, in special in filmele americane, mitul oamenilor neinfricati. Cei ce nu simt frica si nu au emotii nici atunci cand se duc la primul interviu, nici cand sunt amenintati cu arma. Dupa parerea mea, oamenii de genul asta nu exista.
Sigur, putem vorbi aici despre eroi. Nu action-heroes, ci eroi adevarati, umani. Dar oare a fi uman nu implica si o doza de frica? Cred ca si eroilor le-ar fi teama, daca ar fi constienti de ceea ce se intampla. Dar cu ei cred ca e altceva. Mi se pare ca pentru a fi erou ai nevoie de o doza serioasa de nebunie. Sau, mai degraba, trebuie sa crezi in ceea ce faci atat de tare incat sa fii singurul care te intelege. Insa nu toti vor sa fie eroi. Nu toti sunt dispusi sa plateasca pretul si, mai ales, nu toti isi pot alege daca sa fie eroi sau nu.
Exista si oamenii obisnuiti (non-eroi) care lupta si vor sa faca lucruri mari. Unii chiar reusesc. Daca lupti nu inseamna neaparat ca nu ti-e niciodata frica. Si nu inseamna nici ca nu te indoiesti de unele lucruri, macar din cand in cand. Parafrazand un personaj fictiv ( :) ), toti avem furtuni in viata; unii mai multe, altii mai putine, unii mai mici iar altii mai mari, dar furtunile nu ocolesc pe niciunul dintre noi; ceea ce ne diferentiaza insa, este modul in care ne comportam atunci cand ne confruntam cu o furtuna. Unii se lasa paralizati de frica si nu reactioneaza. Altii, infrunta frica si lupta.
“Curajul nu este sa nu ai frica si indoieli, curajul este a actiona in ciuda tuturor temerilor si indoielilor pe care le ai.†(citat gasit pe damaideparte.ro)