Poate si din cauza galagiei si agitatiei dinaintea lor. Imi place fiindca e relaxant sa iti imaginezi ca oamenii s-au oprit si isi iau timp pentru ei. Pentru cateva zile, pana si workaholicii sunt fortati sa fie oameni; chiar daca si-ar dori sa lucreze nu prea ar avea cu cine.
A fost un an greu pentru mine. Greu si frumos. Am simtit ca cresc parca mai mult decat in oricare alt an, am avut de luat decizii grele atat personal cat si profesional si sunt multumit de ceea ce am decis. Si acum, in perioada asta, tot ce imi vine in minte este ca va doresc sa aveti curajul sau nebunia sa va intrebati des ce va doriti cu adevarat de la ambele domenii din viata voastra. Iar atunci cand raspunsul e diferit de ceea ce vi se intampla, sa faceti planuri de schimbare cat mai repede.
Unele lucruri nu se vor schimba peste noapte, probabil ca viata n-ar fi suficient de provocatoare daca ar fi asa, insa cred ca e esential pentru ceea ce sunteti ca oameni sa fiti sinceri cu voi si sa luptati sa obtineti fix ce va doriti. Si da, e okay sa obositi din cand in cand. Toti obosim. Opriti-va, odihniti-va un pic in ciuda societatii, apoi ridicati-va si aratati-i cine vreti sa fiti.
Nu stiu cine a zis-o, insa am citit zilele trecute undeva ca “la un moment dat societatea te va intreba cine esti; iar daca eziti sa ii raspunzi, iti va spune ea”.