Cred ca uitam, asta-i de fapt problema. Uitam cat de mult ne pasa de ceilalti. Fiindca suntem un pic… prinsi.
De cele mai multe ori, suntem prinsi cu noi. Adica ne uitam prea mult in oglinda si ne dorim sa ne fie bine. E uman s-o facem. Insa asta nu inseamna ca nu ne pasa de ceilalti, uneori inseamna tocmai ca ne pasa atat de mult incat incercam sa ne ridicam la inaltimea asteptarilor pe care credem ca ei le au de la noi.
E bine, e rau? N-am nici cea mai vaga idee.