In primii 4-5 ani de antreprenoriat am invatat sa muncesc. Ceva ce 90% dintre oamenii pe care ii intalnesc (mai degraba in exteriorul firmei mele decat in interior) din pacate nu stiu sa faca. In special cei tineri.
Juniorii n-au suficienta experienta in campul muncii (comunist mai suna asta!) si traiesc cu iluzii de companii in care doar ei vor conta si nimic altceva. Iluzii care le sunt alimentate de cele mai multe ori de prieteni prinsi in sisteme care ii storc de viata, dar despre care le e prea rusine sa povesteasca. Asa ca, intr-o incercare de a se pacali ca au o viata, scot in evidenta doar partile bune ale acelor job-uri.
Multi dintre ei se asteapta ca dupa 2 sau 3 ani in care tot ce fac e sa urmeze niste reguli, compania sa ii plateasca cum il plateste pe unul care a muncit 10-20 ani si si-a sacrificat noptile si uneori sanatatea. Si cand nu se intampla, sunt socati si fug catre o alta companie, injurand. De obicei, acolo isi dau seama ca se poate si mai rau. :) Si tot asa. Si la un moment dat, dupa ceva experiente de genul asta, au acumulat suficienta experienta incat sa judece mai putin compania si sa inteleaga ca visul tocmai s-a terminat si ca, surpriza, banii se fac muncind. Ori muncesc de 2 ori mai mult decat o faceau si vor avea bani, ori vor duce o viata probabil ceva mai relaxata, insa niciodata banii nu vor fi suficienti.
Ziceam ca in primii 4-5 ani de antreprenoriat am invatat ce inseamna sa muncesti. Am muncit si 14 ore pe zi, zile si saptamani la rand. Da, munceam pentru proiectele si firma mea, imi placea ce faceam, dar asta nu mi-a picat din cer, am decis la un moment dat ca voi face ce imi place. Decideti si voi, apoi munciti facand ceea ce va place, indiferent ca e firma voastra sau nu. Si dupa ce veti face asta o perioada de timp, veti deveni suficient de capabili incat sa va permiteti sa faceti pauze dese. Si va veti castiga dreptul (in orice companie!) sa negociati salarii, vacante si zile libere cum aveti voi chef. Fiindca aduceti valoare in acea companie. Valoare, da? Fiindca de la aparitia fabricilor incoace, cei care doar executa sunt platiti destul de prost si, ne place sau nu, sunt “expendable”.
Daca in primii ani am invatat sa muncesc, in urmatorii anii (dupa primii 4-5), am inceput sa invat, usor-usor, ce inseamna sa ai o viata. Si ca munca nu-i viata ta, oricat de mult ti-ar placea ceea ce faci. Acum reduc in fiecare an timpul petrecut muncind, mi-e bine asa, si mi se pare ca sunt din ce in ce mai productiv facand-o. Nu incurajez nici munca peste program, nici munca in detrimentul sanatatii. Doar ca nu cred in scurtaturi. Am avut nevoie de primii ani de munca, in ritm infernal uneori, ca sa invat ce inseamna sa muncesc, sa invat sa apreciez banii si lipsa lor.
Multi dintre antreprenorii pe care ii cunosc au trecut prin experientele astea, este unul dintre motivele pentru care in organizatii antreprenoriale salariile mari nu se vor da niciodata atat de usor ca intr-o corporatie mare. Desigur, exista si parti bune pe care o organizatie antreprenoriala le ofera. Insa pentru a beneficia cu adevarat de ele, de cele mai multe ori ai nevoie de ceva experienta in lumea cealalta si de un pic de experienta in “a munci”. Apoi nu trebuie decat sa devii foarte greu de inlocuit.