Spune Ducu Darie in interviul pe care il puteti vedea mai jos ca meseria lor “este o meserie egoista. Maxima generozitate, de fapt, denota un egoism extraordinar. Pana la urma, ca sa faci ceva pentru altii trebuie sa te pregatesti intai pe tine. Si nu poti sa te pregatesti pe tine daca nu faci ceva pentru altii. Si asa mai departe…”
Si in timp ce il ascultam vorbind imi dadeam seama ca, de fapt, asa-i peste tot, nu doar in actorie sau regie. Pe de-o parte, multi blameaza egoismul. Pe de alta parte, exista un anumit tip de egoism care schimba lucruri in jurul nostru. Ne dorim sa ii ajutam pe ceilalti fiindca asta spune ceva despre noi. Ca putem, ca suntem suficient de buni, ca, iata, contam si noi, ca avem un scop etc.
Asta nu e rau. Toti avem nevoi de genul asta, diferenta este ca unii se inteleg pe ei suficient de bine incat sa stie de ce fac ceea ce fac, in timp ce altii pur si simplu le fac, si nu se intreaba niciodata de ce. Iar faptul ca exista o motivatie in spatele a ceea ce facem, contrar educatiei primite de multi dintre noi, nu inseamna ca de fapt nu ne pasa de ceilalti, ci arata ca suntem oameni.
Si am mai ramas cu o tema de gandire din interviu, legata de prietenii si cum se termina multe dintre ele. Va invit sa va dati timp pentru interviul de mai jos:
**Interviul face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark.