Unul dintre motivele principale pentru care nu imi plac fotografiile, dincolo de faptul ca nu sunt foarte fotogenic, este faptul ca aproape toata lumea a ajuns sa se viseze fotograf. Si sunt multe lucruri gresite aici. E gresit, din punctul meu de vedere, ca atunci cand esti la o petrecere, in natura sau intr-o vacanta, sa iti petreci mai mult timp uitandu-te printr-un aparat decat traind.
E gresit ca atunci cand esti in fata unei privelisti care ti-ar putea taia rasuflarea, sa nu traiesti la intensitate maxima acel moment fiindca te gandesti sa prinzi cat mai multe cadre pe care apoi sa le poti arata altora sau la care sa te uiti apoi, de o mie de ori. Nu e in regula fiindca de oricate ori le-ai vedea, nu vei mai simti niciodata exact ce ai fi putut simti atunci, bucatica aia din viata pe care ai ratat-o.
E gresit sa te pierzi in a face poze si fotografii, fiindca incet-incet nu mai traiesti la fel de mult in prezent, incepi sa traiesti in viitor si asta e profund gresit. Nu mai traiesti timpul, ci timpul te traieste pe tine.
Nu imi place noua moda care spune ca toti suntem de fapt niste potentiali fotografi-artisti tocmai fiindca nu suntem! Si fiindca e o moda periculoasa pentru 90% dintre oamenii pe care i-a castigat.
Insa nu si pentru oamenii cum e Cosmin Bumbut. O mica parte dintre oamenii-cu-aparatul au dreptul sa se viseze Cosmin Bumbut si, pentru ei, am tot respectul. Fiindca da, fotografiile pot sa fie niste amintiri incredibile, daca nu uiti ca inainte sa le faci, trebuie sa stii sa traiesti. Iar Cosmin stie, chiar cred ca stie, si ca se vede asta din fiecare secunda a interviului de mai jos.
**Interviul face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark.