Vreau sa cred ca traiesc intr-o Romanie in schimbare, care merge in directia buna. Vreau sa cred ca in cativa ani ma voi duce la magazinul de langa blocul meu si voi fi servit de o vanzatoare care sa nu se uite la mine cu scarba si poate, cine stie, chiar sa imi raspunda la salut. Si totusi, nu trece nici o saptamana in care sa nu primesc semnale care sa ma faca sa cred ca ceea ce sper ar putea fi considerat doar un vis frumos. Totusi, cum ar fi ca atunci cand ma duc la magazinul din colt domnisoara sa nu imi mai arunce ceea ce am cerut pe cantar si, daca imi pune iar turta dulce in loc de biscuiti, sa nu mai faca fata aia atunci cand ii atrag atentia? Sublim :)
Oare cand vor invata managerii, patronii sau, poate ca este mai bine spus, bisnitarii din Romania, ca orice afacere este o afacere cu oameni? Nu cu produse, nu cu servicii, ci cu oameni si despre oameni. Cand vor invata ca cei pe care angajatii lor ii trateaza in halul in care ii trateaza sunt cei care le asigura lor banii pentru a-si putea cumpara masini, vile la munte si hoteluri la mare?
In timp ce ei se dumiresc se pot intampla doua lucruri: cel normal, care s-ar intampla in orice alt loc din lume, ar fi ca oamenii jigniti si tratati ca niste gunoaie, sa refuze sa mai cumpere de la magazinul respectiv, preferand sa mai mearga 50 de metri in plus pana la urmatorul; al doilea lucru care s-ar putea intampla ar fi ca romanii, o natiune foarte maleabila si versatila de fel, sa se obisnuiasca cu genul asta de tratament si sa nu mai reactioneze in nici un fel, cu timpul, acest soi de tratament ajungand sa li se para absolut normal.
Poate ca voi fi considerat prea increzator, dar de aceasta data tind sa nu cred in a doua varianta. Si importanta pe care o au relatiile interumane si modurile de abordare a clientilor nu se va vedea decat atunci cand pentru majoritatea bisnitarilor va fi prea tarziu.
Ar fi atat de usor sa petreaca doua ore in plus la selectarea vanzatorilor, dupa care sa ii invete cateva tehnici elementare de vanzare, si, eventual sa ii plateasca sub forma de salariu fix + comision din vanzari realizate… Sunt sigur ca vanzarile ar creste cu cel putin 20% incepand cu prima zi. Dar ce pretentii poate un manager avea de la un om platit prost, total nemotivat, a carui singura grija este cum sa isi piarda timpul mai repede, pana la terminarea programului. Bisnitari lipsiti de etica intr-o tara care (zic eu) merge pe o directie buna. Rezultatul poate fi vazut de oricine:
“- Nu va suparati, aveti Fanta la 2 litri? /– Am doar ce se vede! / – Atunci dati-mi, va rog, un Sprite. / – N-am sa dau rest! Du-te si schimba vis-a-vis! “
Deci…aaa…cum spuneam…directia e buna…totusi, a verificat cineva sensul ?