Ne cam plac extremele si vedem lucrurile in alb si negru mult prea des. Atunci cand iti dai seama ca ar fi trebuit sa tii in echilibru viata profesionala cu cea personala si ca ai esuat nu-i usor. Ma uit cat de greu imi este mie sa o fac, ma bucur ca mi-a reusit atat cat mi-a reusit si fac eforturi constante sa nu o iau pe aratura. Atunci cand iti place foarte mult ceea ce faci sau iti doresti foarte puternic o cariera de succes e usor sa apesi pedala de acceleratie si sa te trezesti ca nu mai ai timp de ei. Sau de tine.
Dar stiti care e cel mai tampit lucru pe care il poti face atunci cand iti dai seama ca balanta s-a inclinat prea mult si ai ignorat una dintre bucatile importante din viata ta? Exact lucrul ala pe care il fac mai toti oamenii care ajung acolo: schimba complet focusul. Daca nu ma mai recunoaste familia, imi dau demisia. Daca nu am depus suficient efort la locul de munca si simt ca nu sunt apreciat, aleg sa imi ignor familia sau prietenii vreo 3-4 luni. Adica se misca dintr-o extrema in alta. Cateva luni mai tarziu, sunt prinsi intr-o situatie foarte asemanatoare cu cea precedenta, doar ca la capatul opus.
Solutia este echilibrul. Da, atunci cand iti dai seama ca nu e okay, incerci sa repari, dar nu schimbi radical focusul. Ai ajuns in situatia in care esti fiindca munca, iesitul cu prietenii sau oricare ar fi lucrul ala cu care exagerezi este important pentru tine. Ai nevoie de el. Dozeaza-l, nu incerca sa il elimini.