Observ de ceva timp din ce in ce mai multe asemanari intre blogging si un role-playing-game :) Sentimentul ca sunt un NPC care vrea sa se convinga ca isi depaseste conditia e din ce in ce mai intens. Simt in “blogosfera” (da! ma enerveaza groaznic numele) un iz similar celui dintr-un RPG bazat in primul rand pe multiplayer. Un joc cu knights and merchants (nici o aluzie la jocul cu acelasi nume) unde nu toata lumea vrea sa se lupte dar toata lumea e interesata de resurse (in cazul nostru, vizitatori/linkexchange-uri etc).
Si, asa cum se intampla cu toate jocurile bune, odata ce ai luat mouse-ul in mana nu il mai lasi. Si blog-ezi, blog-ezi pana cand iti dai seama ca te-ai plictisit sau ca nu mai ai ce spune. Cu alte cuvinte eroul tau si-o ia la greu. Ai ajuns la un nivel prea mare cu experienta prea putina. Dar acum stii cu ce se mananca blogging-ul (si stii ca e o tampenie ca un barbar sa aiba 100 de puncte alocate pentru charisma). Asa ca unul dintre pasii cei mai “destepti” pe care ii poti face este sa te intorci la “drawing board”. Quit ! Start new game! Multiplayer ! Create new character !
Poate ar trebui sa incerci alta abordare… sa nu mai scrii tot ce gandesti. Sau invers ! Sa nu mai dai adresa tuturor. Sau sa platesti pe cineva sa ti-o lipeasca pe stalpi. Indiferent de schimbare continui sa blog-ezi. Fiindca e o provocare. Fiindca vrei sa fii citit si mai ales, simti nevoia sa te citesti. Vrei sa tii legatura cu prietenii vechi sau incerci sa iti faci prieteni noi. Asa cum discutam si cu Andressa acum ceva timp, in momentul in care am sa aud de un blogger care s-a lasat (DEFINITIV) am sa incetez sa consider blogging-ul un virus. Pana atunci…eu mi-am luat portia pe ziua de azi.
PS: sa va spun un secret ! viitorul RPG-urilor nu este crearea unui caracter cu cat mai multe skill-uri ci crearea unui party perfect din caractere ce se completeaza reciproc. Crearea unei comunitati.