” Inainte de a ma naste am gasit pe un fir de iarba o lacrima. Si din ea m-am nascut. Inainte de a muri am gasit pe obrazul unui copil o lacrima. Si era lacrima din care ma nascusem eu. I-am sters lacrima, i-am zambit, dar umbra ei a ramas acolo. Copilul a luat-o, mi-a asezat-o in maini, a suflat peste ea si a imprastiat-o in vazduh pentru ca moartea mea sa fie pretutindeni o lacrima nestearsa. ”
De ce nu suntem ceea ce putem fi? – Chris Simion