” In fiecare om sunt cel putin doi oameni: omul ideilor si omul simtirilor (minte si inima). Vei gresi intotdeauna daca vei judeca un om numai dupa ideile ce le exprima, chiar daca ai constatat ca sunt adevaratele lui idei. Trebuie sa astepti ocaziile de a-i constata adevaratele lui simtiri, cel putin in privintele mai importante. ” – Titu Maiorescu, Cugetari si Aforisme
Interesant mod de a pune problema. Multa vreme mi-a venit greu sa imi explic cum unii oameni, dupa toate aparentele geniali, emanau un iz de “stay-away”. Aveau o gandire logica, pozitiva, dupa toate standardele (mele), corecta. Si totusi…
Daca pe “omul ideilor” il poti recunoaste si cunoaste destul de repede atunci cand ai lucrat deja o perioada de timp cu oamenii, pe “omul simtirilor” il identifici greu. E nevoie de timp petrecut cu persoana respectiva si uneori timpul este singura resursa care pare sa ne lipseasca. Adevaratele provocari apar in momentul in care trebuie sa iti formezi o echipa. Gasesti oameni buni, destepti, entuziasti, plini de viata, dar ce faci cu “partea simtirilor” ? Problema fiind timpul, ai putea spune ca ii bagi in echipa si incepi sa lucrezi cu ei. Si totusi, ce se intampla daca gresesti ?