I have a very firm grasp on reality.
I can reach out and strangle it any time!
Am primit un email de la cineva care citise un interviu dat de mine. Interviul era despre Romania iar continutul era, se pare, deranjant pentru o anumita categorie de oameni. Mi s-a spus ca am o “grava problema de perceptie a realitatii”. Am simtit nevoia nu sa ma justific, ci sa dau o replica.
Sunt lucruri pe care nu le intelegem fiindca nu vrem sa le intelegem, nu fiindca n-am putea. La fel cum sunt lucruri evidente pe care refuzam sa le vedem. Fac parte dintre cei care sunt de parere ca realismul se afla fix la mijloc pe axa dintre optimisim si pesimism. Iar eu incerc sa ma mentin mai totdeauna intre realism si optimism. Ceea ce inseamna ca ma indepartez, perfect constient, de realitate.
Si nu numai ca o fac, dar imi si place. Refuz sa vad si sa recunosc anumite lucruri, imi scot din minte lucruri negative si incerc sa le retin pe cele pozitive. Nietzsche spunea ca nu exista fapte, ci doar interpretari.
Poate ca Romania e intr-adevar o tara de doi bani, insa eu ma simt bine iubind-o. Poate ca, intr-adevar, a porni un site de cultura si a spera ca va ajunge vreodata sa fie vizitat sau sa scoata bani e o nebunie. Poate ca, de fapt, e chiar imposibil. Doar ca asta m-ar descuraja, deci neg varianta. Din acel moment, eu nu mai stiu ca e imposibil.
Si daca voi vrea vreodata sa imi aduc aminte, sunt convins ca multi “prieteni” vor fi mai mult decat fericiti sa “ma aduca cu picioarele pe pamant”. De parca, daca tot ce cred ei despre viata asta ar fi adevarat, ar mai vrea cineva sa fie readus cu picioarele pe pamant.
Poate una dintre cele mai revelatoare idei de care m-am convins este cea care zice ca avem realitati diferite. De fapt, nu numai ca le avem, dar si traim in realitati diferite. Faptul ca realitatea noastra are cateva lucruri in comun cu realitatea colegului nostru de birou, prietenului sau iubitei, ar putea sa nu fie altceva decat o coincidenta fericita.
Asadar, prietene, nu am o problema de perceptie a realitatii. Eu o percep cum trebuie. Doar ca percep cum trebuie realitatea mea, nu pe a ta. Sigur, ti-as putea povesti cum arata realitatea mea. Dar, sincer, nu sunt foarte convins ca esti pregatit pentru asta.