I’m a great believer in luck, and I find the harder I work, the more I have of it. Thomas Jefferson
Vor fi, sunt sigur, printre voi oameni care vor spune ca, macar din cand in cand, viata e un joc de noroc. Ca, din pacate, nu putem decide noi totul. Ca, uneori, lucrurile… pur si simplu se intampla, iar noi nu avem de ales. Auzisem chiar pe cineva comparand viata cu un cazino. Avem niste jetoane pe care le primim la intrare si, din acel moment, totul depinde de noroc si, poate, intr-o mica masura, de jocurile pe care le alegem. Mi se pare o comparatie trista, inacceptabila chiar. Insa as propune sa o consideram, pentru cateva momente doar, plauzibila. Ai niste jetoane, esti in fata unui aparat si stii ca trebuie sa tragi de maneta. E un joc de noroc, stii si asta. Chiar si-asa, ai lasa pe altcineva sa traga de maneta in locul tau? Eu nu.
Unul dintre lucrurile pe care le inveti repede in antreprenoriat este ca frica te ajuta sa excelezi. Daca nu iti este macar un pic teama, probabil ca mergi prea incet. Un citat celebru spunea ca “problema celor mai multi dintre noi nu este ca isi seteaza teluri prea sus si nu reusesc sa le atinga, ci ca si le seteaza prea jos si le ating”. Si cat de adevarat este! Cat de plina este lumea din jurul nostru de oameni ce au visat prea putin, iar acum sunt tristi! Va provoc, in schimb, sa cautati in sertarele memoriei voastre doi sau trei oameni care sa fi visat prea mult si sa nu fi reusit sa ajunga unde si-au dorit. Acum, daca cumva i-ati gasit, eliminati-i pe cei care au renuntat prea devreme. Ei nu conteaza cu adevarat in acest calcul. Fiindca nu discutam despre capricii, nu vorbim despre puseuri de entuziasm, ci despre a avea cu adevarat un vis adevarat, unul in care nu crezi doar joia si sambata.
[va urma]