“Take your life in your own hands and what happens? A terrible thing: no one to blame.” – Erica Jong
Intr-adevar cam asta pare sa fie problema principala a multor oameni. Nu au pe cine da vina iar perspectiva de a recunoaste ca au gresit ii sperie prea rau. Sigur, unora le este mai usor sa recunoasca faptul ca au gresit iar altora (de exemplu mie)Â le este mai greu. Desi e important sa recunosti atunci cand ai gresit, cred ca este si mai important sa nu iti fie frica sa gresesti.
E prea plina lumea de oameni care isi traiesc viata incercand sa faca totul bine si sa se fereasca de greseli. Adevarul este insa ca greselile te ajuta sa te ridici. Sa evoluezi ca individ. Cum ai putea sa stii ce este bine daca nu ai experimentat raul ? Si cum ai putea acumula acea experienta de care avem toti atat de mare nevoie ? Nu mai vorbesc de faptul ca oamenii care se feresc de greseli se feresc degeaba. Nimeni nu este perfect iar in momentul in care fac prima greseala mai serioasa acesti oameni cad.
Clacheaza. Iar urmarea acestui lucru nu este, asa cum ar trebui, o constientizare a faptului ca greseala este umana si poate fi perceputa ca experienta daca inveti ceva din ea, ci, din contra, o crestere a fricii de a gresi, uneori o scadere a self-esteem-ului si, aproape intotdeauna, crearea unui baraj psihic care insa, face numai rau in primul rand fiindca nu ii permite individului sa invete ceva din greseala facuta.
Inumani sunt cei ce nu gresesc si sunt putine lucruri care mi se par mai inteligente si in acelasi timp mai linistitoare decat analiza unei greseli deja comise si extragerea invatamintelor.