Interogari coercitive

articol scris de Andrei Roșca – change strategist & coach

Cei ce au mai citit despre ce se intampla in lagarele naziste, inchisorile comuniste si chiar si (sau mai ales) pe vremea Inchizitiei, stiu ca oamenii de acolo erau torturati prin nenumarate metode, de multe ori cu scopul de a recunoaste, marturisi, abjura sau trada. Poate exceptie faceau nazistii, unde motivele ar putea fi discutabile. In plus, odata cu trecerea timpului, nemtii au devenit din ce in ce mai putin sadici, nu din omenie, ci dintr-o nevoie de eficienta. Prioritatea lor s-a mutat incet incet de la a ii umili cat mai mult pe evrei, la a extermina cat mai multi dintre ei, cat mai repede.

Si nu doar atunci se apela la astfel de tehnici. Toate serviciile secrete din lume folosesc inca ceea ce ele numesc “interogare coercitiva”. In fapt, doar o alta expresie pentru tortura.

Totusi, desi mare parte dintre tehnicile de tortura se bazeaza pe a produce intr-un fel sau altul durere prizonierului, motivul pentru care cei mai multi dintre ei cedeaza la un moment dat nu decat foarte putin legatura cu durerea suferita.

De altfel, daca ne gandim un pic la cateva exemple de fosti prizonieri care au reusit sa reziste tuturor torturilor, vom realiza ca nu au fost neaparat oameni cu o foarte mare rezistenta la durere, ci oameni cu un psihic foarte puternic. Incepand de la glugi, catuse si alte modalitati de a le limita prizonierilor libertatea, si pana la izolarea totala de alti oameni, tinutul lor in intuneric, frig sau infometarea, toate sunt metode care ataca in primul rand mintea, nu corpul unui om.

Loviturile, electrosocurile, lumina puternica si zgomotul insuportabil sau, la polul opus, linistea si intunericul administrate perioade lungi de timp. Toate acestea sunt folosite pentru ca, impreuna, reprezinta un soc (cu “sh”) psihologic suficient de puternic pentru a smulge declaratii, confesiuni, tradari sau, in cazul fenomenului Pitesti de exemplu, renuntarea la fostele convingeri.

Aceste incercari pot fi rezumate in doi pasi. Tortionarii:

1. Ii ataca prizonierului abilitatea de a intelege ce se intampla in jurul lui si incearca sa ii amorteasca sau sa ii anihileze simturile (il leaga la ochi, la maini, il tin izolat, schimba conditiile legate de lumina, caldura, frig, zgomot etc). Cu alte cuvinte, incearca sa il decupleze de la lumea pe care el o cunoaste, cat mai repede si cat mai brutal. De ce? Poate fiindca ceea ce nu cunoastem ne sperie.

2. Distrug imaginea de sine a prizonierului. In inchisoarea de la Pitesti, dar si in multe dintre lagarele naziste, mai ales in prima parte a razboiului, sunt nenumarate cazuri care te fac sa te intrebi cum de asemenea oameni au fost posibili.

Obiectivul lor este dezumanizarea. Prizonierii sunt pusi sa se tortureze intre ei, gardienii sunt alesi dintre detinuti si recompensati pentru salbaticie, iar asta este doar inceputul. De altfel, Eugen Turcanu, de exemplu, a fost probabil unul dintre cei mai creativi tortionari din lume, nu doar din Romania. Cititi Memorialul durerii sau Fenomenul Pitesti si veti intelege ca, din multe puncte de vedere, lagarele naziste erau o gluma, fata de unele inchisori comuniste. Dupa parerea mea, exista lucruri mai condamnabile chiar decat a ucide.

Asadar:
– se incearca dezumanizarea, diminuarea increderii si imaginii de sine, renuntarea la credinte si speranta. Daca ti s-au luat astea, ti s-a luat totul.
– initial, incercarea de a obtine deconectarea se face brutal, nu treptat!
– niciodata nu se foloseste o singura tehnica, ci o combinatie de tehnici de tortura.

De ce? Fiindca doar asa se poate obtine socul necesar destabilizarii psihice. Prin actiuni care, impreuna, provoaca un soc suficient de puternic, urmat de haos.

Iar cele de mai sus pot fi adaptate pentru a intelege foarte multe dintre problemele din jurul nostru, fie ele profesionale sau personale.

————-
De citit:
– despre lagarele naziste: Auschwitz – Laurence Rees; o carte care prezinta parca mult prea amanuntit ce se intampla in, din pacate, celebrul Auschwitz
– despre inchisoarea de la Pitesti si Eugen Turcanu: “Fenomenul Pitesti” – Virgil Ierunca + Wikipedia + Memorialul durerii – Lucia Hossu-Longin + cateva articole.

Poți primi și restul seriei pe email.

Acest articol face parte dintr-o serie de 7 articole despre cum să-ți gestionezi mai bine gândurile, emoțiile și energia. Dacă vrei, lasă-mi emailul tău și ți le trimit pe rând, câte unul pe săptămână.

    ​