Una dintre marile obsesii pe care le am e cea legata de modul in care folosesc timpul. Ma sperie ideea ca as putea sa pierd timp aiurea fiindca stiu ca nu am cum sa il mai recuperez. Nu ma incalzeste cu nimic faptul ca poate maine voi invata sa imi gestionez de 10 ori mai bine timpul; asta m-ar ajuta sa nu il mai irosesc pe viitor dar nu mi-l va da inapoi pe cel pe care deja l-am pierdut.
Americanii au un termen pentru cei care se complac in situatia de a pierde timp aiurea si a amana totul pe maine:procrastination. Imi aduc aminte ca atunci cand eram mai mic si dormeam mai mult decat imi propusesem ma trezeam foarte nervos si nimeni nu se putea intelege cu mine. Fiindca aveam senzatia ca mi-am irosit o parte din viata. Fiecare minut pe care il dorm peste acea perioada necesara refacerii este un minut pierdut. Inteleg ca multora le place sa doarma dar oare le place sa doarma mai mult decat le place sa traiasca?
Si, revenind la problema cu amanatul activitatilor, e incredibil cat de multi se pacalesc pe ei minut de minut, ora de ora, zi de zi. Se agita toata ziua, se pacalesc ca sunt ocupati iar la sfarsitul zilei, cand trag linie, vad ca nu au realizat mai nimic. E trist. In locul lor mi-ar fi teama. Ba nu! Mi-ar fi frica! Mi-ar fi frica ca imi irosesc viata, mi-ar fi frica ca oricat de bun as fi intr-un domeniu intotdeauna se vor gasi oameni care ma vor depasi prin simplul fapt ca in timp ce eu dorm sau ma prefac ca muncesc ei se iau in serios si isi gestioneaza mai bine timpul. Si mi-ar fi groaza gandindu-ma ca m-as putea minti singur.
E foarte aiurea sa nu poti avea incredere in nimeni din jurul tau, dar cred ca e de o mie de ori mai groaznic sa nu poti avea incredere in tine.
‘Americanii au un termen pentru…’ Dar ‘procrastinaÅ£ie’ exista in limba romana nu stiu de cand. Cred ca e de la frantuji, daca nu ma insel. Desemneaza intr-adevar boala amanarii, e un simptom psihic foarte serios. Bineinteles ca e folosit cu sens simbolic blabla.
Dar unde te grabesti asa, daca-mi pot permite sa intreb? :) Nu ‘pierzi’ timpul – ca sa ce? :)
Take care.
Nu stiam ca exista si in romana. Cel putin eu nu l-am intalnit paca acum dar probabil ca stii tu ce stii.
Ma grabesc sa imi ating scopurile. Alea pe care majoritatea oamenilor nu le au dar le-ar placea sa le atinga :)
@ m: sunt atatea lucruri de invatat/vazut/mirosit/auzit etc. incat nici prin minte nu-ti trec. E o sete de cunoastere fireasca. Insa esential este sa constientizezi faptul ca ai nevoie sa stii mai mult.
“Boala amanarii” eu o numesc lene. Americanii, ca si popor, sunt lenesi.
Din pacate, in ultimul timp, sufar si eu de aceasta maladie (chiar se transmite repede de la un individ la altul). Si, totusi, ma incearca acelasi sentiment de teama ca timpul trece pe langa mine si ca nu am realizat nimic.
Stii ce cred eu…e bine sa iei lucrurile ca atare..si eu am citit multe despre procrastination si altele dar..cum sa zic..timpul trece si fa-l sa treaca pt tine, insa ignora sentimentul de frica! nu aduce nimic bun..si nu te grabi sa ajungi undeva..timpul oricum trece, insa incearca sa fii mai relaxat ca sa nu iti faci tie rau! ;)
Eu aman sa fac lucrurile care nu imi fac placere si daca e musai, intr-un final tot le fac, dar fara tragere de inima. Se numeste lene? Don’t think so!
Cat despre alergare, Andrei, uneori alergam si uitam incotro, pierzand tot farmecul calatoriei. Stresul asta de a nu pierde nici un minut aiurea cred ca te afecteaza. Relax and enjoy the journey! :)
Nu e un stres acest fapt. e doar o teama ca n-o sa ai timp destul sa implinesti tot ce ti-ai propus. Si nu vorbesc de lucrurile care imi displac, care nu m-ajuta in dezvoltarea personala. Ci strict de ceea ce vreau sa fac, de ceea ce-mi place. Si lene se numeste si cand amani lucruri care nu-ti plac, crede-ma. Luam un exemplu casnic: iti place sa speli vase? sau sa faci curatenie? Mie nu. Dar trebuie facute pentru igiena fiecaruia. E un exemplu care-mi vine pentru moment. Chiar nu pot gandi mai departe acum.
unu’ altu’, zi-mi si mie, tu cu aceeasi placere le faci pe toate? si cu acelasi entuziasm? nu cred ca tu nu amani lucrurile care nu iti fac placere. am zis ca le aman, nu ca nu le fac. si nu, nu e lene. pur si simplu nu le poti face pe toate la fel de prompt. pt ca nu esti robot ;-).
andrei, mi-e teama ca esti un robotel cu multe multe taskuri. nu-i asa ca de-abia astepti sa termini un task ca sa treci la urmatorul si la urmatorul si la urmatorul si la urmatorul.
pana cand… la… ultimul… of n-ai reusit sa-l duci la capat. pentru ca o sa existe unul pe care nu o sa il poti duce la capat. FAILED.
error error.
din pacate andrei lucrurile nu stau atat de roz.
undeva pe la 40 de ani pe fruntea ta va scrie:
andrei not responding iar apoi andrei has suffered some serious errors.
but you will not be able to restart yourself at that point.
iar m, tare intrebarea cu unde te grabesti:)
poate ar fi trebuit sa fie de ce fugi? de ce ti-e frica? ti-e frica sa nu ajungi un ratat??…
:) ioana, hai sa iti pun si eu tie doua intrebari:
1. Eu pot spune ca sunt cel mai fericit om pe care il cunosc. Tu poti spune asta despre tine? (nu trebuie sa imi poti spune mie, trebuie sa iti poti spune tie)
2. bookblog, unul dintre proiectele in care sunt implicat, isi propune sa schimbe lumea. Visul tau cel mai mare care este/ a fost?
Nu incerc sa demonstrez nimic, vreau doar sa te asigur ca eu traiesc. Iar tu ma judeci pe baza unui singur articol. Gresesc? Poate ca da. Dar tu esti sigura ca ai dreptate?
Uuuh…Imi place post-ul asta…super tare Andrei…
Pentru ioana Uite eu ma identific exact cu cuvintele de mai sus… nu il cunosc pe Andrei dar nu stiu de ce am impresia ca nu poate fi acuzat de robotism… Raportandu-ma la experienta mea personala pot sa iti zic asa: Sigur ai avut o zi din aia in care ai ajuns seara in pat si ai simtit ca ai trait la maxim nici un regret nici un minut irosit… Acuma inchipuie-ti ca sunt oameni care au sentimentul asta 7 zile pe saptamana, 12 luni pe an… Nu inseamna ca lucrurile nu au iesit nasol sau ca nu imi vine sa plang uneori sau ca nu cad lemn in pat de oboseala in unele zile… Inseamna ca am facut tot ceea ce am putut ca ziua aia sa nu treaca degeaba… Si din nou nu inseamna ca viata mea e plina de taskuri…Sau ca nu am timp sa ma bucur de o zi minunata pe marginea unei banci,in parc, sau sa ies cu prietenii sau sa ma urc pe varful unui munte daca vreau… Acuma daca esti sigura ca asta e robotism atunci iubesc robotul de mine si prefer sa fiu asa decat sa stau amarat la un birou si sa privesc intre ceas si geam pana vine ora 16 la care plec acasa si ajung in pat…Cine e robot pana la urma? Oamenii multumiti sau cei care se conformeaza rutinismului….
multumesc, alessander :)