Desi ma chinui (pe cuvant ca ma chinui) nu cred ca voi reusi vreodata sa ii inteleg pe cei ce muncesc 18 (sau mai multe) ore pe zi, chiar stiind ca acest efort le rapeste incetul cu incetul din sanatate. Pot intelege o astfel de munca intr-o singura situatie: atunci cand stii ca daca nu ai munci 18 ore pe zi, ai muri de foame. E de inteles. Macar stii ca, desi te imbolnavesti, ramai viu. In alte conditii insa… Tot ce ai putea face cu banii si faima pe care le poti castiga lucrand 6-7 ore in plus pe zi palesc atunci cand ai probleme de sanatate. Octavian Paler a spus la un moment dat ( in Interviu cu Dumnezeu ) o fraza care contine toata esenta “problemei” despre care vorbesc:
Oamenii “se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.“
100% de acord … viata trebuie sa insemne mai mult decat bani
Tot respectul pentru Octavian Paler, imi aduc aminte ca am citit ideea citatului de mai sus intr-o carte de Napoleon Hill … care si el cita pe altcineva .. dar nu mai stiu pe cine .. ideea era ca viata oamenilor se imparte in doua .. jumatati: “Trading Health for Money and then trading back Money for Health” ..
Cartea lui Hill se cheama “Think and grow rich”, titlu tradus in lb romana “De la idee la bani”.