1. Antreprenoriatul nu inseamna neaparat firme cu sute de angajati si milioane de euro cifra de afaceri. De fapt, de cele mai multe ori, nu inseamna deloc asta.
2. Antreprenoriatul nu presupune neaparat timp liber si bani venind gramada. Ba chiar, de multe ori, inseamna mai multa munca decat un angajat si mai putini bani decat salariul mediu pe economie. Iar asta se intampla fiindca a fi antreprenor inseamna, printre altele, a avea un vis, o tinta. Iar ca sa ajungi acolo (ai impresia ca) ai putea face orice. Inclusiv sa investesti 90% din timp si bani si sa iti asumi riscuri.
3. In majoritatea cazurilor, antreprenorii nu obtin finantari pentru a isi lansa un start-up. Si nici nu au banii necesari. Pornesc de la zero si singurul lucru pe care il pot vinde si exploata e o viziune, un vis, o proiectie. Iar ca sa poti vinde asta, trebuie ca mai intai tu sa crezi in acel vis.
4. A fi antreprenor si a porni pe cont propriu nu este cea mai buna cale. E doar o alternativa la “a fi angajat”. Pentru 95% dintre oameni, a fi angajat e varianta preferata iar, in cazul asta, cei multi nu-s neaparat si cei prosti.
5. Antreprenoriatul inseamna, cel putin in primele faze, instabilitate. Psihica, financiara, morala.
6. Cand faci antreprenoriat nu iti cumperi costum ca sa “dai mai bine” in oglinzi inalte. Oricum vei sta mai mult pe burta iar majoritatea timpului te vei scutura de praf. Asteapta-te sa cazi de multe ori. De MULTE ori.
7. Atunci cand cazi, ar fi bine sa fii capabil sa te ridici singur. Nu va fi prea multa lume care sa se agite in jurul tau. Cei ce nu te inteleg se vor bucura (unii dintre ei inconstient) fiindca, in mintea lor, au mai gasit o scuza pentru a nu face nimic. Cei ce te inteleg probabil ca sunt la fel de ocupati ca tine cu scuturatul prafului.
8. Daca te astepti ca cei din jurul tau sa creada ca vei reusi ai nimerit in lumea gresita. Ai ceva de demonstrat iar asta e unul dintre punctele in care oratoria nu ajuta prea mult.
9. Uneori e nevoie de luni si ani de munca pentru ca cineva sa observe macar ceea ce faci. “Calitatea inseamna a face totul cum trebuie, atunci cand nimeni nu se uita (H.Ford)”. Iar la inceput nu se uita nici naibii. In stransa legatura cu asta, cineva dadea o definitie a PR-ului acum cateva zeci de ani: “PR-ul inseamna a face ceva exceptional si a vorbi despre asta”. Mare atentie la topica! Fa ceva extraordinar si abia dup-aia vorbeste despre ceea ce ai facut.
10. Antreprenoriatul e un drum, nu o destinatie. Nu momentul in care ajungi la destinatie va arata cat de bun esti ci ceea ce faci pe drum.
Nu vreau sa descurajez pe nimeni insa prea toata lumea vede chestia asta ca un fel de vacanta cu bani, masini si femei. E o varianta, un drum. Cel putin in momentul de fata, pentru mine e singurul si am motivele mele. Insa nu as dori nimanui sa incurce vreodata motivele sale cu motivele altcuiva. Sigur vrei asta?
Foarte bun post, Andrei.
As mai adauga o lectie pe care orice antreprenor o invata pana la urma. De fapt trebuie sa fie printre primele lectii invatate.
Banii firmei nu sunt banii tai. Banii tai sunt tangibili, poti sa iti iei grisine sau ipoduri sau masini. Banii firmei sunt numere. Nu au reprezentare in obiecte pentru tine. Au reprezentare in timp pe care il cumperi cu ei: sa te poti extinde, sa fi responsabil cu dorintele oamenilor, sa poti sa tii corabia in vremurile mai putin bune.
A doua lectie este: antreprenorul nu lucreaza un numar de ore. Nu poate scapa de probleme.
A treia lectie este: uneori iei o hotarare care afecteaza negativ oamenii. Poti fi considerat ca esti un om rau. Dar daca nu te bucuri de ea, si simti ca a fost cea mai buna solutie intr-o situatie nasoala, si daca ai remuscari si te intrebi cum puteai sa faci ca sa fie si mai bine, atunci e ok.
Si ca sa termin cu o gluma pe care am auzit-o undeva: antreprenor e persoana care fura topul de hartie de acasa ca sa il aduca la munca.
Si inca una: antreprenor e persoana care munceste 80 de ore pe saptamana pentru el ca sa nu munceasca 40 de ore pentru altcineva, pe aceiasi bani.
:))) geniala asta cu topul de hartie. Am facut-o si eu. :)
Multumesc, Catalin.
Eu listez direct acasa :)
Se pune?
pai, cam da :)
Eu am dus de acasa laptop, imprimanta si birou, dar nu regret :)
Drumul e greu, uneori foarte foarte greu… dar totusi… atat de frumos :)
Inchei cu un citat, imi scapa autorul: “Nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai”.
pot sa te intreb ce-te veni cu subiectul asta? credea cineva ca stai si te plimi toata ziua, iar la sf primesti din cer o caruta de bani?????
cam da, Diana.
sunt multi care isi imagineaza un El Dorado unde nu e intotdeauna unul.
Frumos spus si cred ca o sa impartasesc mai departe si celor pe care ii cunosc postul tau ! Nu de alta dar ideile bune sunt putine si rare !
P.S. Si totusi Porsche-ul ala negru, de era parcat in vinerea cu “bere” zici tu ca nu e al tau ! :))
NU te cred, mai antreprenoare =))
ba da. al meu era
Dincolo de vorbele intelepte,subtilitatea consta poate in a invata pe masura ce faci,pe masura ce intreprinzi…e un drum al evolutiei lung,uneori crunt,cu pasi mici.nu o sa inchei cu un citat clasic alternativ la ideea postului,ci cu 2 versuri pe care le consider relevante “concepte…fiecare accede la ele in trepte,drumurile spre succes nu-s totdeauna drepte”.o zi cat mai buna.
Asa e, insa asta e doar o parte din adevar…Unii antreprenori mai si reusesc, dupa multi ani de truda, e drept…Si atunci au de ales intre a se retrage si a trai acea vacanta cu bani si femei, sau a o lua de la capat in alta parte. Si oare ce aleg cei mai multi? Important este insa, ca e alegerea lor…
Corect, Dragos. Nu se pot opri. Dar DACA AR VREA ar putea sa o faca si asta conteaza :)
Antrepenoriatul este un drum care in mai mult de 80% din cazuri duce la esec. Esecul nu vine din aceleasi cauze pentru fiecare si din acest motiv e aproape imposibil sa te feresti. Cei 15% care supravietuiesc o fac pentru ca sunt incapatanati si cred pana la cap in ideile lor, nu pentru ca au reusit sa evite esecul. Prefer o serie mai lunga de esecuri mici decat un esec gigantic…