scrisoare catre multi

September 30th, 2013

Stiu ca vi s-au mai spus lucrurile astea, dar poate ca prea in soapta. Aveti o problema – si uite cum incep incorect si non etic folosind prea usor un cuvant pe care as putea sa il inlocuiesc, comod, cu “provocare”, “frana”, “sensibilitate” sau alte cuvinte care ar fi mai pufoase, mai blande. Dar ziceam ca aveti o problema. Nu toti, bineinteles. Doar unii dintre voi o au. Prea multi.

Problema voastra e ca v-ati obisnuit sa judecati valoarea unui om in functie de venitul lui si de timpul petrecut muncind. In functie de reusitele sociale, adica in functie de cat de sus a ajuns intr-un joc de Catan pe care voua va place sa il numiti viata. Ei bine, e gresit! Si voi stiti ca e gresit. In interiorul jocului nu ne mai punem intrebari, fiindca nu mai e nevoie odata ce am invatat regulile. Stim ca se arunca cu zarul doar cand ne vine randul, lucrurile se intampla doar intr-o anumita ordine, predefinita de un regulament pe care nimeni nu stie cine l-a scris. Insa de vreme ce-i scris, hai sa presupunem ca-i corect si sa jucam dupa ce scrie acolo. Putem sa ne mai ofticam din cand in cand, insa e doar o manifestare a faptului ca nu stim sa pierdem, o depresurizare. Nu ne asteptam ca ceva sa se schimbe, vrem doar sa urlam cat mai tare. Sa contam.

Fiindca voi munciti cate 12-14 ore pe zi si ati ales sa va traiti viata in weekend-uri, vi s-ar parea normal ca toti sa o faca iar cei care aleg sa munceasca intr-un job part-time si sa isi vada de pasiuni sau copii sunt underachievers. A fost mai usor sa luati de buna reteta asta decat sa va intrebati ce vreti. Si asta e de inteles pana la urma, toti gresim. Problema adevarata e ca unii dintre noi se mai si opresc din gresit dupa un an, doi sau sapte. Unii invata din asta.

Parintii nostri au trait in comunism iar asta e o scuza pentru multe lucruri pe care le-au facut sau le fac anapoda, o scuza pe care noi nu o mai avem.

Noi suntem in locul in care suntem in mare parte fiindca asta meritam. Avem un job de rahat fiindca asta meritam, o relatie naspa fiindca nu ne-am propus mai mult si prieteni cu o viata la fel de infloritoare (in weekend-uri) si ca in reviste ca si noi.

Va scriu din indignare, dar si ca sa va rog ceva. De fapt, sa va somez: treceti peste smiorcaiala asta de copii rasfatati si apucati-va sa munciti pentru a va fi mai bine. Avand o prima grija totusi: sa nu munciti ca fraierii intr-o directie la plesneala, pe care o luati de-a gata doar fiindca v-a fost lene sa va puneti intrebari. Nu de alta, dar asta probabil ca faceti deja. Si stiti ca e gresit.

* “greseala” e un cuvant prost si subiectiv, fiindca eu nu am niciun drept sa zic ce e corect sau gresit in viata voastra, chiar presupunand prin absurd ca as sti. Insa mi s-a parut necesar in acest context. Aici el inseamna de fapt “tot ce voi simtiti in adancul sufletului ca e gresit”. Si nu-mi spuneti ca nu simtiti.

Tagged

§ 6 Responses to scrisoare catre multi"

  • Haivas says:

    “Noi suntem in locul in care suntem in mare parte fiindca asta meritam.” – daca n-are o nuanță mistico religioasă, chestia asta e atât de neadevărată pentru realitatea din România. Asta ar insemna de ex. că o parte din politicieni sunt miniștrii pentru că asta merită. (ca sa dau doar un exemplu)
    Judecând la niel macro, părerea mea este că lucrurile sunt cam pe dos.

  • Rosca Andrei-Lucian says:

    Foarte frumos scris si un adevarat imbold la gandire. Mult succes in continuare.

  • Maria Elena says:

    Daca te-ai hotarit s-o “spui”, spune-o complet si mai ales corect. Cum adica
    1. “Parintii nostri au trait in comunism iar asta e o scuza pentru multe lucruri pe care le-au facut sau le fac anapoda…” ? Asta e o aiureala clara. Parintii nostrii NU au vrut sa invete nimic din ce au trait in comunism. PARINTII NOSTRI NU VOR SA INVETE NIMIC ! Poate ar fi cazul sa ii privim si sa vedem cine sint parintii nostri. Fara sa-i judecam sau criticam. Doar sa ii vedem asa cum sint si sa invatam sa nu facem ca ei.
    2.Nu… “Noi suntem in locul in care suntem in mare parte fiindca asta meritam.” NU meritam lucruri rele – foarte gresit, ma mir ca tocmai tu scrii asta. Am vazut un interviu cu tine si acolo spui ceva de genul (nu citez) “trebuie sa invatam din fiecare greseala”. Din greseli se invata, nu se “smiorcaieste”/”vinovateste”/”pedepseste”/”meriteste”/etc. Doar se invata. Cind cineva nu vrea sa inteleaga partea cu invatatul… eeee.
    3. “Stim ca se arunca cu zarul doar cand ne vine randul, lucrurile se intampla doar intr-o anumita ordine, predefinita de un regulament pe care nimeni nu stie cine l-a scris.” – totul in aceasta fraza este gresit. Nimeni nu arunca un zar, nimic nu se intimpla intr-o ordine sau in cadrul unui regulament – GRESIT. Noi de creem realitatea, prietenii, tot ce este in jurul nostru si mai ales ce este in interiorul nostru. Dar ca sa poti sa creezi pentru tine trebuie sa incetezi sa gindesti asa, trebuie sa iti cureti creierul de programe nocive – ceea ce ai scris aici indica clar un program nelalocul lui – trebuie sa incepi sa lucrezi cu mintea ta, astfel incit NICIODATA sa nu punctezi lucrurile la maniera asta.
    Ceea ce am scris nu este o critica. Nu am ajuns sa gindesc asa pentru ca nu am trecut si eu la rindul meu printr-un asa model de gindire, dar m-am corectat. Am lucrat cu mintea mea, am citit, m-am straduit sa inteleg si… in final am aflat.

  • Andrei Rosca says:

    Maria Elena:

    1. iti inteleg parerea, a mea e diferita aici. Eu cred ca unii ar fi vrut sa invete, dar au fost conditionati de sistem. De exemplu, faptul ca li se inchidea gura atunci cand voiau sa vorbeasca sigur i-a afectat. Faptul ca erau aruncati intr-un job si ca, de bine de rau, aveau de lucru, iarasi i-a facut pe multi sa nu fie azi suficient de adaptati la piata muncii etc. Dar in mod cert exista si oamenii despre care vorbesti tu, care pur si simplu n-au vrut sa invete. Zic doar ca nu toti sunt asa.

    2. De acord ca “nu meritam lucruri rele”, insa atunci cand am putea invata din greseli si alegem sa nu o facem, nu se cheama oare ca “meritam” ceea ce ni se intampla? Intreb, poate ca gresesc. Ce mi-e clar e ca nu putem spune ca lucrurile ni se intampla pur si simplu. E o alegere acolo.

    3. Aici sunt de acord cu tine si daca mai citesti o data articolul, cu atentie, vei vedea ca exact asta spuneam si eu, ca “totul in aceasta fraza este gresit”. :)

    Multumesc pentru exprimarea unei opinii, Maria; conteaza!

  • Maria Elena says:

    1. Nu cred ca m-ai inteles. Pentru ceea ce se intimpla in interiorul tau nu poate fi un sistem de vina – NIMENI NU ESTE DE VINE DECIT TU. Daca cineva iti inchide gura la o chestie, sa zicem, tu poti alege sa taci si sa fii corect cu tine insuti in continuare sau poti sa taci si sa alegi sa crezi ca cel care ti-a inchis gura are dreptate, impotriva bunei tale judecati. Tu alegi. Tu esti responsabil in ce te transformi.
    Da, nu toti sint asa, corect, dar cei care SINT sint foarte multi. Mult prea multi.
    Parintii nostri sint defecti pentru ca asa au ales ei sa fie nu pentru ca un sistem i-a “creat”, si cred ca trebuie sa recunoastem asta. Si ne-au defectat si pe noi. Si astazi foarte multi bijbiie si nu stiu de capul lor pentru ca sintem invatati – PROST – sa te uit la parinti ca la niste icoane. Hai sa ne uitam la ei si sa ii vedem asa cum sint – DEFECTI. Sa constientizam ca nu vor sa se schimbe, ca defectiunea este majora si sa invatam ca NOI NU TREBUIE SA DEVENIM ASA NICIODATA.

    2. Atunci cind nu invatam inseamna ca nu stim de capul nostru, NU ca MERITAM sa ni se intimple lucruri rele. Lucrurile NU ni se intimpla pur si simplu – CORECT. Noi le creem, cu mintea noastra. Daca sintem TREJI creem lucruri compatibile cu noi, cu dorintele noastre si intelegem ce facem si ce ni se intimpla, daca sintem ADORMITI creem si nu stim ce creem sau de ce creem si bineinteles ca ne dam singuri picioare in fund. NIMIC NU SE INTIMPLA PUR SI SIMPLU. Dar in nici un caz nu meritam lucrurile rele !
    3. Eeee… aici… cred ca trebuie sa reformulezi ca am citit si rascitit si tot nu inteleg unde crezi ca este gresit. :-)

  • […] Scrisoare către mulți. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *