Experti in nimic

October 25th, 2008

Expertii in toate sunt, de fapt, experti in nimic. Cu cat pretindem ca stim mai multe lucruri, cu atat dovedim de fapt ca intelegem mai putine. Daca v-as spune acum ca sunt expert in marketing, poate ca unii dintre voi m-ati crede, din bunavointa. Nici n-ar trebui neaparat sa va demonstrez, unii dintre voi mi-ati acorda increderea voastra si poate ca ati apela la mine cand ati avea nevoie de un specialist.

Dar daca v-as spune ca sunt expert in marketing si lucrez si ca mecanic auto, ba chiar sunt cel mai bun mecanic auto la care ati putea apela? Daca, pe langa faptul ca sunt expert in aceste doua domenii, as da consultanta in imobiliare, ati veni la mine pentru a va ajuta sa va vindeti apartamentul? Sigur, unii dintre voi, cei cu un suflet naiv de bun s-ar gandi ca pana la urma si da Vinci era pasionat de domenii variate si ca, cine stie, poate ca in sfarsit, la 200 de ani dupa Napoleon, istoria se va repeta.

Intrebarea de baza este, insa: daca ati avea nevoie de un specialist in imobiliare, ati apela la unul care studiaza in paralel marketing, mecanica si imobiliare, sau la unul care de ani de zile face numai tranzactii cu apartamente si terenuri?

In business, asta se numeste defocusare. Adica nu mai esti focusat, concentrat pe ceva anume. Si cand iti imparti resursele (in primul rand timpul) intre mai multe activitati, nu vei putea niciodata sa ajungi la acelasi nivel de dezvoltare cu cineva care se straduieste sa fie cel mai bun intr-un singur domeniu.

Okay, e principiu de marketing, de business, il stiam de ani de zile, nu-i rocket-science. Intrebarea care ma tot chinuia e alta: de ce unii dintre noi, la nivel personal (dar si profesional) se incapataneaza sa para (in ochii lor sau ai altora) experti in sapte mii de lucruri?

Da, avem preocupari diverse, ne luam aparate foto de zeci de milioane si ne-ar placea sa fim intr-o zi fotografi profesionisti. Scriem, si uneori ni se pare ca scriem chiar bine, am putea fi scriitori intr-o zi. Intr-o alta zi, in timp ce mazgaleam ceva pe un servetel, in timpul unei ore plictisitoare de matematica, ni s-a parut ca avem talent la desen. Cine stie, poate intr-o zi vom fi pictori. Primim trei comentarii la un post si ne imaginam bloggeri profesionisti. In mod cert, intr-o zi vom trai din asta. Nu ne-am dorit intotdeauna sa lucram ca web-designeri, dar uite ca parca ne pricepem si la asta, hai sa ne specializam in site-uri.

Sa ne ce? Specializam? Pai…suntem deja specializati in vreo 20 de domenii. Doar ca in fiecare domeniu exista cel putin unul care e de zece ori mai bun decat vom putea noi fi vreodata. Fiindca de ani de zile, el se concentreaza pe un singur lucru. Si, indiferent de nivelul de la care incepi, perseverenta te poate duce la excelenta.

Deci a ne defocusa, sau a uita sa ne focusam e gresit. Stiam asta. Intrebarea era: totusi, de ce unii dintre noi continua sa o faca? Pana acum, se pare ca pentru mine raspunsul era prea simplu. Or, nu-i asa? intrebarile complicate au nevoie de raspunsuri complicate. Not!

Suntem defocusati fiindca ne cautam pe noi. Odata ce am decis care ne este focus-ul, am ajuns in sfarsit sa avem conturata in minte silueta vaga a omului care ne-ar placea sa fim.

Tagged

§ 22 Responses to Experti in nimic"

  • Miruna says:

    pentru ca inca mai exista oameni care sunt impresionati de supermani astia multitasking, de aia.
    Cand vom intelege ca lucrurile trebuie facute intr-o anumita ordine si ca talentul nu suplineste stiinta, nu vom mai avea jurnalisti de imprumut, nici actori importati si nici specialisti artificiali.
    Pana la urma, nimeni nu ma opreste sa declar ca sunt Regina Angliei (nu stiu ce tot am cu exemplul asta :p) si, atata vreme cat se gasesc aia care ma cred, o sa o tot repet…

  • YODA BLOG says:

    Adrian, suntem satui de asa ceva, cel putin eu. “Sunt cel mai tare in online”, “sunt cel mai tare in credite”, specialistul tau in aparate de aer conditionat, etc. Cu siguranta sunt mai multe de 15.000 de specialisti , cum spunea odata Emil Constantinescu

  • Calin says:

    Eu as raspunde prin faptul ca, majoritatea lucrurilor sunt legate intre ele. Adica si in marketing trebuie sa faci bugete, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fi specialist in finante… dar totusi prin faptul ca inveti sa faci bugete, si iti iese bine, ai tendinta sa te specializezi si pe finante.
    Problema e ca sunt atatea de invatat si atat de putin timp sa le inveti pe toate. De aceea sunt de acord cu tine ca trebuie sa ne concentram pe ceva specific si sa excelam.
    Inca un motiv ar fi acela ca ne este frica sa recunoastem ca nu le stim pe toate. Iar frica apare pentru ca nu stim mai multe pe ceva specific.
    Daca ai facem mecanica, marketing si imobiliare in acelasi timp, as apela la tine atata timp cat mi-ai arata ca obti rezultate. Altceva nu m-ar interesa ;)

    Mult succes !

  • Andrei Rosca says:

    yoda: iar ai venit de pe blogul lui Adrian Georgescu :p

  • adi says:

    O alta perspectiva:
    Ganditi-va la un specialist/ expert/ guru/ Maica Teresa intr-un singur domeniu care este capabil sa isi foloseasca abilitatile si in alte domenii. :)
    Doar ca astia e putini dom’le.

    Daca privesc lucrurile din perspectiva ta, inteleg (cred) ce vrei sa transmiti si iti dau dreptate.

    Invatam din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai multe lucruri, pana cand vom ajunge sa stim totul despre nimic. :))(nu e creatie proprie, e un citat)

  • YODA BLOG says:

    iarta-ma , te rog, am problemede comportament :((

  • Andrei Rosca says:

    stai linistit, tuturor ni se mai intampla :)

  • AndR3i says:

    Iti dau dreptate, problema este ca pentru a descoperi domeniul in care poti excela, incerci o gramada de domenii in care esuezi.
    Din pacate unii renunta, si asta ii arunca in mediocritate.

  • Un simptom clar al unei piete in care expertiza nu este inca pe deplin apreciata. Fiecare ofera de toate, atat tim cat are sansa sa faca un castig.

    Dar se schimba si asta in timp…

  • PiticStyle says:

    Exact despre ce vorbesti tu m-am gandit acuma 1 saptamana in timp ce vorbeam cu o cunostinta care imi spunea ca el prefera sa isi rezolve problemele singur si anume daca are vreo problema cu masina mai bine invata dintr-o carte cum sa repare respectiva masina decat sa mearga la mecanic. Imi spunea ca va incerca sa se perfectioneze in doua domenii la care l-am intrebat daca vrea sa fie cel mai bun, sa fie numarul 1 in domeniul pe care il face… mi-a raspuns ca DA, apoi l-am intrebat daca poate deveni numarul 1 daca el se axeaza pe doua domenii, mi-a raspuns ca NU… deci i-am dat raspunsul automat printr-o intrebare!

  • Victor says:

    Ai uitat ca romanii se pricep la toate? :))

  • Myo says:

    Inevitabil ajungi sa te pricepi la tot ceea ce-ti place, dar fara pretentii de mare specialist si cu avantajul (profesional, dar privit intr-un mod ieftin)de a te putea reorienta in caz de nevoie sau oportunitate…
    Eu cred in specializare. In sensul de a-ti gasi domeniul (si conditiile favorabile) in care, pornind de la talent/aptitudini (…si trebuie sa te cunosti bine), sa perseverezi.
    Nu cred in munca facuta doar pentru bani, fara sa-ti placa, sau facuta in ideea ca perseverenta iti va aduce ceva rezultate.

  • […] pentru: INconstantIN, Krossfire, Sorin Tudor, Adrian Ciubotaru, Andrei Rosca , si nu numai. Daca ai motive serioase sa inclini balanta, te rog […]

  • A.Faith says:

    pe de-o parte, sunt de acord cu cele spuse de-aici, fiindcă pe ideea asta se merge în ziua de azi: să fim experţi în ceva, nu enciclopedişti. dar ce faci când vrei să faci un lucru (bun) şi ai nevoie de ajutor tehnic, pe care nu-l primeşti din partea nimănui? rămâi acelaşi ilustru necunoscut sau te pui pe treabă?
    exemplu: îţi place să scrii într-un jurnal, care ajunge din greşeală în mâna cuiva care îl citeşte. rămâne încântat şi spune şi altora despre chestiile ălea. şi ei rămân la rândul lor încântaţi de ideile respective. şi ce faci dacă nu eşti în stare să-ţi pui la punct un blog, să te poţi face auzit? te lamentezi şi uiţi de idee sau te pui pe instalat wordpress/făcut conturi & so on? ştiu, există şi varianta în care ceri ajutorul, dar s-ar putea să nu ţi se ofere acest ajutor decât prea târziu sau contra cost & so on.

    eu cred că trebuie să „ne pricepem” la mai multe, nu neapărat la un singur lucru. altfel, e ca şi cum ne-am lua ochelari de cal.

  • ddunia says:

    N-as putea spune k sunt pentru focusare sau defocusare. Imi place sa fiu foarte buna in ceea ce fac, dar imi place si sa-mi largesc cunostintele. E greu sa zici sau mie mi-e greu sa zic k ma situez apodictic la oricare dintre cele doua.

  • Volkus says:

    Cunosc un prieten care se pricepea de minune la degustat vinuri. Putea sa faca diferenta dintre doua vinuri, unul din 78, altul din 79. Ce ii permitea sa deosebeasca vinurile? De ce eu nu puteam sa fac la fel? Eu, in schimb, stiu sa repar prize. O fac foarte repede. Care e diferenta? Degustatul vinului ia mai mult timp si mai multa “cultura”. Reparatul prizelor poate deveni ceva stereotipic, ca si legatul sireturilor. El este expert, eu nu. Expert – experienta – exponential – exigenta.
    p.s. – este un expert care mai are si o satisfactie papilara din asta…

  • gia says:

    Eu ma mai gandeam la ceva. Iti propui ceva, te focusezi doar pe asta, pana ajungi sa ai skill-ul de a face acel lucru bine. Nu ca un specialist, dar bine, cat sa te ajute sa-ti implinesti scopurile. Apoi, iti propui urmatorul lucru, mai mare, care necesita skill-ul anterior. Si tot asa pana ajungi la “the ultimate” thing. Sa zicem om de marketing. Fiindca asta include muuulte skill-uri mici :) Daca ramaneai la primul, deveneai specialist in el, insa nu ajungeai ce ti-ai propus de fapt. Sa-i spunem focus consecutiv :D

  • Cristina says:

    Focusarea presupune si renuntare. Cind trebuie sa ma focusez pentru anumite scopuri, trebuie sa renunt la altele. Si eu nu stiu sa renunt. Pot trai si cu renuntari, da, dar ma framinta. Ma intristeaza. Mi-e teama sa nu ramin cu nimic.

    Si daca ma focusez si nu devin unul din primii 20 de experti din domeniul meu? Daca renunt la atitea si nu obtin ceea ce doresc? Daca ajung in primii 20 si totusi satisfactia nu este pe masura renuntarilor? Daca renunt la virfurile de dealuri cu prajituri pe ele pentru virful de munte cu tort la capat? Si daca tortul nu va fi pe placul meu? Este doar unul, acelasi gust, poate ca imi va placea la inceput. Dar daca mi se va apleca spre sfirsit?

    Este vorba de teama din mine? Este vorba de neincrederea in mine? Este vorba de comoditate?

    Oricum, si energetic, este mult mai usor sa sari in stari energetice mediocre, apropiate si multe, decit sa faci efort sa sari intr-o stare energetica inalta si singura. Ce faci acolo singur?

    Asta cu expertii, este discutabila. Poate ca Mugur Isarescu este expert in ceea ce face. Dar doar pentru ca inca nu a gresit, sau nu rasunator.

    Ceva ma face sa ma indoiesc ca un expert, la cererea unui sfat, imi va da sfatul care sa ma ajute pe mine. Va da sfatul care, probabil, l-ar ajuta pe el. Din punctul lui de vedere privita situatia. Dar sunt eu in locul lui? Situatia mea este situatia lui? Urmind eu sfaturile lui pot rezolva situatia mea? Vorbim de experti sau consultanti?

    Ascult o melodie trista:

    Nimic nu merita sa renunti la nimic. Intotdeauna ceea ce pierdem este mai mult decit ceea ce obtinem.

  • Andrei Rosca says:

    gia: da, e o idee buna. E de discutat daca am cunoscut vreodata mari specialisti in “skill”-uri mici. Adica, de exemplu, pot fi specialist in spalat vase? Sau in parcat masina?

    cristina: tu asa crezi, ca experti nu gresesc? Eu cred ca experti ajung cei care au gresit cel mai mult si cel mai repede.

  • Mai says:

    Uff, fotografia, scrisul, etc. sunt pasiuni, cam greu sa fii un expert in pasiune,d esi multi se declara. Dar desi nivelul al care esti expert e complet diferit de nivelul la care mai “dai o poza, mazgaesti, etc”, ambele sunt acceptate ca atare. Poti sa faci destule poze fara sa fii specialist, poti urma o facultate in ceva si sa nu stii nimic. Focusarea ar trebui sa fie pe armonia dintre elemente, mai degraba decat pe eliminarea tuturor in afara de “the one”.
    De asemenea, cam greu sa te focusezi cand nu stii pe ce, si unora le ia mult timp sa descopere ce vrea. Sor-mea stia din 5-8 ca vrea economie and such, eu experimentez in continuare pana gasesc ceva de corazon.
    Acum intrebarea este, oare dupa ce gasesc domneiul cautat, si ma specializez in el, o sa ma mai pot mandri ca am castigat concursuri de poezie, ca am avut cateva fotografii expuse, ca am fost jurnalista 3 ani, ca am invatat limbi straine in draci, etc? Sau le consider abilitati ierdute pentru a da impresia de “focusare”?

  • […] mână (deşi îi admir pe cei care reuşesc să fie prezenţi peste tot), cât mai ales focusarea (idee  furată de la Andrei Roşca) şi modul cum rezist la ispita – foarte mare – de a mă […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *