Expertii in toate sunt, de fapt, experti in nimic. Cu cat pretindem ca stim mai multe lucruri, cu atat dovedim de fapt ca intelegem mai putine. Daca v-as spune acum ca sunt expert in marketing, poate ca unii dintre voi m-ati crede, din bunavointa. Nici n-ar trebui neaparat sa va demonstrez, unii dintre voi mi-ati acorda increderea voastra si poate ca ati apela la mine cand ati avea nevoie de un specialist.
Dar daca v-as spune ca sunt expert in marketing si lucrez si ca mecanic auto, ba chiar sunt cel mai bun mecanic auto la care ati putea apela? Daca, pe langa faptul ca sunt expert in aceste doua domenii, as da consultanta in imobiliare, ati veni la mine pentru a va ajuta sa va vindeti apartamentul? Sigur, unii dintre voi, cei cu un suflet naiv de bun s-ar gandi ca pana la urma si da Vinci era pasionat de domenii variate si ca, cine stie, poate ca in sfarsit, la 200 de ani dupa Napoleon, istoria se va repeta.
Intrebarea de baza este, insa: daca ati avea nevoie de un specialist in imobiliare, ati apela la unul care studiaza in paralel marketing, mecanica si imobiliare, sau la unul care de ani de zile face numai tranzactii cu apartamente si terenuri?
In business, asta se numeste defocusare. Adica nu mai esti focusat, concentrat pe ceva anume. Si cand iti imparti resursele (in primul rand timpul) intre mai multe activitati, nu vei putea niciodata sa ajungi la acelasi nivel de dezvoltare cu cineva care se straduieste sa fie cel mai bun intr-un singur domeniu.
Okay, e principiu de marketing, de business, il stiam de ani de zile, nu-i rocket-science. Intrebarea care ma tot chinuia e alta: de ce unii dintre noi, la nivel personal (dar si profesional) se incapataneaza sa para (in ochii lor sau ai altora) experti in sapte mii de lucruri?
Da, avem preocupari diverse, ne luam aparate foto de zeci de milioane si ne-ar placea sa fim intr-o zi fotografi profesionisti. Scriem, si uneori ni se pare ca scriem chiar bine, am putea fi scriitori intr-o zi. Intr-o alta zi, in timp ce mazgaleam ceva pe un servetel, in timpul unei ore plictisitoare de matematica, ni s-a parut ca avem talent la desen. Cine stie, poate intr-o zi vom fi pictori. Primim trei comentarii la un post si ne imaginam bloggeri profesionisti. In mod cert, intr-o zi vom trai din asta. Nu ne-am dorit intotdeauna sa lucram ca web-designeri, dar uite ca parca ne pricepem si la asta, hai sa ne specializam in site-uri.
Sa ne ce? Specializam? Pai…suntem deja specializati in vreo 20 de domenii. Doar ca in fiecare domeniu exista cel putin unul care e de zece ori mai bun decat vom putea noi fi vreodata. Fiindca de ani de zile, el se concentreaza pe un singur lucru. Si, indiferent de nivelul de la care incepi, perseverenta te poate duce la excelenta.
Deci a ne defocusa, sau a uita sa ne focusam e gresit. Stiam asta. Intrebarea era: totusi, de ce unii dintre noi continua sa o faca? Pana acum, se pare ca pentru mine raspunsul era prea simplu. Or, nu-i asa? intrebarile complicate au nevoie de raspunsuri complicate. Not!
Suntem defocusati fiindca ne cautam pe noi. Odata ce am decis care ne este focus-ul, am ajuns in sfarsit sa avem conturata in minte silueta vaga a omului care ne-ar placea sa fim.